Într-o țară de turnători, singurul secret nedivulgat a fost secretul spovedaniei. La spovedanie, creștinul mărturisește ce n-ar mărturisi în fața judecătorului. Iar de judecător, de lege, omului îi e frică. Cine spune că respectă legea – minte. Legea e făcută ca să te cumințească, nu pentru a fi respectată.
Vă rog să vorbiți cu domnii care se ocupă de Dosarele CNSAS și să verificați dacă pe vremea comunismului a fost încălcat, la noi, secretul spovedaniei!
Dar asta nu-i împiedică pe noii educatori sovietici să-i acuze pe preoți. Makarenko în lupta cu Crucea! Să ne aducem aminte ce s-a întâmplat după ce au venit comuniștii! Ortodoxia a dispărut de la radio, din ziare, din școli. Iar copiii au fost obligați să se închine la Stalin. Nu-i o figură de stil. Un mare scriitor a povestit că, în martie 1953, era învățător într-un sat din sudul țării. Și a venit inspecția – un profesor cu funcție în minister și un activist de partid zelos. Privind cu teamă spre activist, inspectorul i-a spus învățătorului să scoată copiii în curtea școlii. Dar nu s-a mulțumit cu asta. „A murit tovarășul Stalin, iar copiii trebuie să fie triști!” „Și io ce să le fac ca să fie triști?” „Nu mă interesează. Fă-i să plângă! Vreau să-i văd plângând după tovarășul Stalin! PĂLMUIEȘTE-I! Dacă nu îi văd plângând, vom pleca amândoi la Canal! De drumul nostru la Canal se va ocupa tovarășul activist!” Scriitorului i s-a făcut rău. Iar tovarășul inspector i-a pălmuit pe copii, care plângeau și țipau. Dacă aș fi povestit eu întâmplarea, aș fi scris că în clipa aia o așchie din ieslea lui Iisus a înțepat cerul și norii au prins culoarea cravatei de pionier.
Astăzi, mărturisitorii lui Dumnezeu sunt prigoniți în ziare, la televizii și pe centurile de socializare. Un preot nonagenar a murit chinuindu-se și e înjurat ca pe vremea Împăratului Dioclețian. Ca pe vremea Revoluției bolșevice. Sau ca pe vremea Războiului civil din Spania, când „barbarii au intrat călare în biserici și au tras cu mitraliera în obrazul lui Iisus”, potrivit presei din acea perioadă.
Și cine îl înjură pe Pimen? Niște panaramezi fără trăire spirituală, care și-au spoit biografiile. Vă rog să vă uitați cu atenție la useriști! Au mai multe masterate și doctorate decât cărți citite. O asemenea avalanșă de diplome i-ar recomanda pentru cariere universitare. Dar ei nu vor cariere universitare. Ei visează să conducă România. Ce înseamnă asta? Că încearcă să facă exact ce au făcut pesediștii pe care îi înjură, dar folosind metode sovietice. Nu ai voie să gândești altfel, trebuie să zici ca ei. Asta-i abordarea sovietică.
Există două feluri de veșnicii. Veșnicia neantului, pe care au ales-o tefeloazele, și veșnicia de pe pereții Bisericilor, în cazul românilor ortodocși. Pavel Chihaia a scris că „Scena Judecății de Apoi de pe fațada vestică a Bisericii Voroneț este o cronică de veșnicie.”