Dupa revolutie, zevzecii supremi au fost lasati sa prinda contracte cu Statul si sa fie obraznici. Un asemenea caz de prostie triumfatoare il reprezinta fratii Negoita. Doua molii de marginea saltelei se tavalesc in baldachinul capitalismului si in asternuturile apretate cu bani publici.
Intr-o lume zdravana, aceste scame de mocheta ar fi picat examenul la scoala profesionala de parchetari. Romania le-a permis sa ajunga unul primar, celalalt patron la Dinamo, si sa se schimonoseasca la televizor. N-au cuvinte, dar iau decizii. Nearticulatii n-au bani, dar au datorii la Stat. N-au habar de fotbal, dar au un unchi securist, care semneaza carti si se pretinde profesor universitar, desi n-a citit nici „Punguta cu doi bani”. Un nea Costica, un Securache, un Anghelache si doi nepoti hapciupalitici il concediaza pe Cornel Dinu! „E ingrozitor cand prostii isi bat joc de un om superior”, spunea Goethe, un autor pe care nu-l cunoaste nea costica, fiindca n-a fost trimis sa-l fileze.
Au venit carutasii in centrul Bucurestilor! Si se cred antreprenori. Singura lor legatura cu Dinamo e un schimb fratesc de interjectii si onomatopee, din care se distinge „unde facem mall-ul? Pe terenul de rugby sau pe fostul stadion Victoria?”. Nicaieri! Intai va platiti datoriile de zeci de milioane la Stat si pe urma va tirati in neantul originar! Asta daca Statul e Stat! Unul dintre neizbutiti a mormait ca va aduce la Dinamo „legende noi”. Pooooftiiim, repetentule? „Legende noi”? Legendele poarta hlamida istoriei. Doar prostii ca tine sunt mereu proaspeti si nu se vor invechi la Dinamo. Inapoi, unde ti-e locul! Hai, barbia pe dusumea, gresie, parchet dat cu gaz, pune-ti obrazul in armonie cu presul!