1. Un CEO a luat doi ani și jumătate cu suspendare pentru o șpagă de juma’ de million de euro. Un om de afaceri român cât ar fi luat? 15 ani? Poate nouă. Și ziaricii – mucles total! Anticorupția nu e bună dacă nu slujește propaganda. Nu vociferați, zdrențelor? Pe burtă, pe burtă, pe burtă, dar mai ridicați-vă și în genunchi! Dacă a sta în genunchi e rușinos, a sta pe burtă cum e? Acel CEO n-a făcut nimic bun pentru România. Radu Mazăre (nu-l cunosc personal) „a furat, dar a și făcut”. Vă distrează expresia asta, panaramezilor? E un adevăr. Așa că o să scriu în scârboasa limbă corporatistă pentru omul care a readus Mamaia unde îi este locul. Mazăre „a și făcut.” Mazăre, Mazăre, vino acasă, brothere!
2. Digi „l-a trecut în rezervă pe C.T. Popescu” – expresia nu îmi aparține, din păcate. Da, și? S-a supărat Tolontan că a reapărut cenzura. Dar nu a reapărut când a fost ușchit tenismanul cu gecuță de fochist. Cenzura a reapărut în 1999, la ProSport, când Tolontan l-a dat afară pe Adrian Păunescu pentru că poetul de tunet și fior i-a luat apărarea lui Pițurcă. Să fim serioși. Ozenistul Roland Gargaros e copil de mingi găurite pe lângă Adrian Păunescu.
3. N-am avut vreun idol în politică, dar dacă aș avea, acela s-ar numi Iohannis. Nu puteam să îl sufăr, l-am poreclit sasul elocvent ca un Trabant, dar își bate joc de trotinetiștii hapciupalitici mai frumos decât Dragnea. Cred că și Băsescu e fascinat de Iohannis. Sasul elocvent ca un Trabant le-a pus useriștilor premieri mai slabi ca Dăncilă (Cîțu și Ciucă), îi pocnește cu CCR în capete, îi arde cum vrea el, a anulat niște aberații penale, i-a băgat în conflict cu mămica lor (SRI), pleacă în vacanță exact atunci când îi cere Generația Gadget să o susțină, USL din 2010 – 2012 nu a reușit ce a reușit Herr Spielhozen Brrr Brrr, omul e genial. Am înțeles că i se pregătește al treilea mandat. Eu îl voi vota pentru că m-am obișnuit cu el. O altă variantă ar fi Geoană. E bun și tolomacul. Îl vor americanii. Dar dacă va ajunge președinte malaca analfabetă înseamnă că experimentul România merge mai departe.
4. Eram la Salonic, în Piața Aristotelis, în primejdia frumuseții. Și a venit o vânzătoare de flori la masă. „Donați pentru Ucraina!” Am simțit-o imediat. Ucraineancă din Tuzla sau Limanu. I-am oferit câțiva firfirei. Sper că au ajuns la domnul Zelenski. Și nu erau firfirei, ci ciumindei. Cuvântul „ciumindei” îl știu de la Niki Dide, el zicea ciumindei în loc de escudos. S-a întâmplat la Porto, în 1998, când echipa națională fără Hagi, Adrian Ilie și Gică Popescu a bătut Portugalia cu Figo și Rui Costa pe teren. Așa se juca pe vremea lui Mircea Sandu. Și, cum povesteam, eram cu Dide, cu Ion Bocioacă și Marius Georgescu într-o cârciumă unde se asculta fado. A venit cântăreața, după ce a terminat programul, să ne vândă niște dvd-uri. „Hai să-i dăm și ei niște ciumindei!”, a zis Dide. Golanii bătrâni aveau farmec. Și „dincolo de geam vuia oceanul.” (Adrian Păunescu)
