Știți clișeul „a fost bogat, a fost pe prima pagină a revistelor, a fost cuplat cu femei celebre, a fost părăsit de toată lumea”. Am o poveste care contrazice clișeul. Cunosc un milionar care a ajuns falit și nu îi plânge nimeni de milă pentru că nu-și plânge el de milă. A avut, până la 50 de ani, afaceri mari, sute de angajați, a pierdut tot și puțină lume știe ce i se întâmplă pentru că omul se poartă exact ca înainte. Merge în aceleași locuri, are aceleași haine scumpe, locuiește în aceeași zonă. Singurele diferențe sunt că s-a însurat și că stă într-o casă mai mică. Iar casa nu-i a lui. S-a pripășit la sora-sa.
Anul trecut, în stare de urgență, a invitat un prieten la el. Au mâncat, au petrecut, s-a terminat băutura. Și au sunat la Glovo să le mai aducă. Oaspetele a zis „plătesc io!” Milionarul decrepit i-a tăiat-o imediat: „stai liniștit, cum se poate așa ceva?” Și i-a cerut surorii lui câteva sute de lei. Fără nicio jenă.
Dacă în situația lui era altul, s-ar fi sinucis sau ar fi dat-o în vicii dure. Ăsta n-are nimic. De fapt are un mare defect care e o imensă calitate. Se cheamă nesimțire. Și nesimțirea îi dă luciditate și chiar optimism.
Iohannis nu e nesimțit. El posedă o calitate superioară, inclusiv semantic, nesimțirii. Iohannis e impermeabil. Ca să parafrazez un mare scriitor, prin apa murdară a istorie Iohannis trecea. Pe impermeabilul Iohannis îl definește expresia „n-au intrat zilele în sac”. Deși multor români le-au intrat zilele în saci. În saci negri.
Dacă zilele nu intră în sac, minutele nici nu contează pentru domnul președinte. La ora 9, presa anunța un guvern PSD – PNL . La ora 10, useriștii se dau cu fesele gânditoare de pământ, fiindcă tot timpul mai au ei ceva de recuperat la Ministerul Sănătății, iar presa începe să dea șanse și unui guvern PNL – USR. Pentru Iohannis e același lucru. Iohannis a transformat absența în artă.
A fost „premierul de la Grivco” și aliatul USR. Îl regășiți aici: „Icoana stelei ce-a murit,/ Încet pe cer se suie,/ Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem, și nu e.” Era nevoie de Eminescu? Pe cont propriu nu putem înțelege un lucru simplu? 80% dintre alegători nu-l mai vor, dar dacă Iohannis ar mai putea să candideze pentru Cotroceni ar câștiga și al treilea mandat.
