„Daciada” și „Cântarea României” au fost înlocuite de „Bicicliada” sau „Cântarea Trotinetei”. Centrul Bucureștiului – blocat din nou sâmbătă și duminică, într-o amestecătură kitsch de perioada interbelică și Amsterdam.
„Bicicliada” a început de joi, cu Iohannis grațios ca un schior într-o mlaștină. Sasul elocvent ca un Trabant pedala prin ploaie și mima detașarea, fiind însoțit de un singur sepepist. Bicicletele celor doi nu erau nici măcar echipate cum trebuie – n-aveau apărători de noroi. Presupun că viteazul cerber și Herr Spielhosen Brrr Brrr s-au stropit între ei, dar mi-e greu să cred că președintele nostru impermeabil a simțit ceva. La sfârșitul cursei ostentative s-a deschis poarta de la Cotroceni, unde Garda i-a dat onorul șefului de Stat pe bicicletă. Mi-a părut rău să constat că un om sobru și-a pierdut simțul ridicolului.
Sâmbătă și duminică a fost și mai interesant pe Calea Victoriei. Înghesuială la un zaiafet postmodern. Înainte de a veni precursorii useriștilor (comuniștii), ciclism de Calea Victoriei practica Mița Biciclista, dama de protipendadă cocoțată pe velociped. Mița Biciclista a trăit cu Regele Ferdinand al României și cu Regele Leopold al Belgiei, Manuel al Portugaliei a cerut-o de nevastă, în baldachinul ei au avut parte de serbări galante Octavian Goga și Nicolae Grigorescu. Iar la cafenelele de pe Calea Victoriei se bea svartz, marghiloman, caputziner, mazagran. Sâmbătă după-amiază, am văzut pe Calea Victoriei corporatiste pe trotinete. Și înghețată, multă, multă înghețată. Se vindea înghețată – „la geam” – în vreo șapte locuri. În fața unei prăvălii era o coadă de 50 de persoane. Dar nici concurența nu stătea rău. 25 – 30 de pofticioși. Așa s-a născut politeismul în Grecia antică. „Vreți un templu al Afroditei?” „Facem”. „Dar un templu pentru Zeus”? „Se rezolvă”. Gunoi avem, apă caldă n-avem, dar ne închinăm la trotinete și pupăm înghețata. Un templu pentru mango și încă unul pentru papaya!
Nu-i nimic nou, deriva e la nivel european. Aminteam de Amsterdam. M-am plimbat și eu de două ori prin Red Light District. Acolo vezi ce înseamnă libertatea dintr-o rezervație, viciul supravegheat, bordelul antiseptic și toaleta interactivă, unde faci pipi pe un perete circular și n-ai ușă sau zid în spate. Nicușor e certat cu apa, Clotilde cu gunoiul, doamnei Cosette îi lipsește un „l” în prenume, așa că mă aștept să vedem niște toalete interactive și pe Calea Victoriei.
Lumea nu a fost niciodată virtuoasă, dar avea stil. În „Cartea Albă”, Al. Rosetti a publicat o scurtă scrisoare pe care Ion Barbu i-a trimis-o din Amsterdam în data de 13.07.1938. „Iată-mă în orașul în care Descartes și Rembrandt au coexistat, fără să se fi cunoscut. Aici curtezanele se expun singure, pe micile străzi din port, în boxe translucide, ca florile într-un pahar! Brodează, așteptând iubitul trecător… Amestec de virtuți casnice și dezordine: un spectacol unic”. Boxele alea translucide se numesc azi „vitrinele din Amsterdam” și nu m-aș mira să aducem câteva pe Calea Victoriei. Să danseze acolo niște băieți avangardiști cărora le place înghețata. O toaletă interactivă, o vitrină, un sac cu gunoi, încă o toaletă interactivă, încă o vitrină, încă un sac cu gunoi. Facem frumos de tot.
