Black Friday reprezintă mai nimic în România – reduceri mici, agitație și blocarea traficului. Dacă Black Friday ar fi avut însemnătate, perdanții din USR ar fi fost luați acum la preț de talcioc. Dar ei condiționează votul și au tot felul de revendicări hapciupalitice. Iohannis, mai subțire cu partidul Fred și Barna! Dacă useriștii vor să te voteze – bine! Dacă nu, la fel de bine, că oricum n-au variante! Sau au, dar sunt proaste. O pot ștampila pe Dăncilă, adică și-ar da cu tesla în ce n-au și ar dovedi că sunt trădători. Sau vor sta acasă, ceea ce ar fi trebuit să facă de acum trei ani și jumătate, de când inflamează țara cu prostiile lor. Partidul Fred și Barna e unul aparte. Nu numai activiștii, dar și activistele stau în ninsoare și în ploaie. Dacă ar fi câștigat alegerile, femeile bărbățoase cu fesuri ar fi dus în faliment saloanele de coafură. Neomarxism și progres, trăiască frigida cu fes!
De bucurie că au pierdut duminică, neomarxiștii au lansat un nou/ vechi atac împotriva Bisericii. E pe toate site-urile lor. Iar au scos conserva „Justinian Marina, Patriarhul Roșu, care l-a adăpostit pe Gheorghiu-Dej, când acesta a evadat”. Niște istorici și oameni ai Bisericii ca Ioan Hudiță („Jurnal politic”) și George Enache („Ortodoxie și putere politică în România contemporană”) au demonstrat că Justinian Marina nu a fost comunist, dar n-ai cu cine vorbi. Sau era atât de comunist încât Ion Mihalache (liderul țărănist, nu bulevardul) a încercat să-l pună episcop de Argeș. Iar Regina Angliei a vrut să-i dea cadou Patriarhului, în 1966, un Rolls Royce. Justinian Marina a refuzat și a cerut hârtie pentru 200.000 de Biblii. Astfel a fost retipărită, în plin comunism, Biblia sinodală. Nu mă dau mare bisericos, nici măcar n-am răsfoit cărțile scrise de Hudiță și Enache. Dar am ajuns la ele citind alte cărți, că așa se face. Cât despre „Patriarhul Roșu”, ăsta e un cântec al lui Jean Moscopol, iar Moscopol l-a regretat, spre sfârșitul vieții.
De abia aștept să treacă alegerile astea, ca să intre tefeloazele în atmosfera Crăciunului. Adică să ia la mișto colindele lui Ștefan Hrușcă. Nu sunt fan Hrușcă, de la an la an se jenibilizează și riscă să ajungă lângă Păstrămioara Sensibilă Fuego, dar îl prefer pe Hrușcă oricărui rocker. Până la urmă, e normal ca Hrușcă să fie considerat desuet, într-o țară în care cuvântul „sensibilitate” a fost înlocuit de „empatie”. Empatizează toți și toți sunt de plastic. Diferența dintre sensibilitate și empatie e aceea dintre „vino să te pup, puiul meu, inima lu’ tata!” și „vino să te pup, puiul meu, cordul părintelui natural unu!”