1. Cu soția (Miss Mamaia fără nepoți) de mână la Ziua Marinei, Iohannis a spus că îi vom susține pe ucraineni până la capăt. Sunt de acord, deși se susțin singuri și cunosc România mai bine decât sasul elocvent ca un Trabant. Demonstrația o voi face la punctul 2.
2. Am fost într-un centru comercial din Constanța, unde se vând covoare și perdele. Magazinul pe mai multe etaje este în cartierul Brătianu, pe niște străduțe care se tot întortochează înainte să te scoată spre șoseaua de centură. În jur, prăvălii cu piese auto, uși pentru baie și bucătărie, produse electrocasnice. Bucureștenii și chiar unii constănțeni ajung acolo cu waze. Ucrainenii erau deja tătici în mahala. Am găsit o casieriță mai destupată la minte și am întrebat-o “ce caută distinșii oaspeți pe aici?” “Unii dintre ei și-au luat deja al doilea sau al treilea apartament în nordul Mamaiei ori în Năvodari și acum îl mobilează ca să-l dea la închiriat.” E excepțional! Statul român le-a plătit chiria un an și ceva, iar acum se construiește “Little Odessa din Constanța”. Am exagerat un pic. Dar nu exagerez dacă scriu că, la anul, unii români vor povesti că “am fost pe Litoral și am stat în gazdă la niște proprietari ucraineni.”
3. Într-un complex comercial în aer liber, aflat în nordul Mamaiei (mai multe autoserviri, un restaurant bunicel și unul bun, câteva patiserii, farmacie și magazine cu papuci, rochii de vară, costume de baie, pălării de plajă), e o singură casă de schimb valutar. În urmă cu vreo două săptămâni, m-am uitat pe foaia A4, scoasă la imprimantă și lipită pe geam. Euro – 4,2 lei. Mi-am zis că n-am văzut bine, poate că la acel exchange se plătește mai prost pentru dolar. Am trecut pe acolo și săptămâna trecută, și ieri. Văzusem bine. Euro – 4,2 lei. Exact ca la aeroportul Otopeni, înainte de banda unde vin bagajele și se mai ard câte doi-trei străini pe zi cu 10-20 dolari. Mă întrebam “ce turist român ar schimba euro cu 4,2 lei?” Nevasta mea era în farmacie și am fumat o țigară în față la exchange. După vreo trei minute au intrat în casa de schimb două doamne rezidente cărora nu le păsa că pierd 0,7 lei la un euro, fiindcă în portbagaje n-au mai avut loc și pentru haine. Le susținem până la capăt, domnule Iohannis! Și după aia le reconstruim țara. Așa e corect.