1. Austria e de neiertat, Schengen a rămas în urmă, la următorul „examen” nu ne vor mai pica Austria și Olanda, ci alte țări, motivând că nu intrăm din cauza Bulgariei, care are afaceri cu gaze cu rușii și spune că le are cu turcii, exact ca Germania, dar Germaniei nu i se reproșează ceva.
2. Dacă aș vrea să fiu rău, aș scrie că guvernul român chiar poate să saboteze Austria. Câte românce sunt în Austria ca să îngrijească bătrâni? 5000? 10000? Unele or lucra la negru, e greu, dar nu imposibil de aflat. Așa cum le plătește cazarea unor refugiați în România, Guvernul poate să le transmită „badantelor” (nu știu cum se zice badantă în germană) „veniți acasă, pe cheltuiala Statului!” Costurile ar fi mici, toată operațiunea ar dura maximum o lună, pentru că austriecii n-ar găsi înlocuitoare. Unguroaicele, polonezele, sârboaicele și cehoaicele sunt mai pretențioase decât ale noastre. Iar din Croația nu mai poți să iei pe nimeni, la ce viteză are țara asta – e în Schengen, e în semifinalele Campionatului Mondial de fotbal, a mai jucat o finală și, parcă, o semifinală. Prima dată când a ajuns la un mondial, în 1998, Croația ne-a bătut pe noi. Dacă te duci la Dubrovnik, prețurile sunt ca pe riviera franceză sau italiană. Scoruri de Monte Carlo, Forte dei Marmi sau Sardinia. Croații sunt patru milioane și cred că în scurt timp vor deveni qatarezii Europei. O țară care a fost și comunistă, a trecut și prin război.
3. I-am înjurat trei zile pe austrieci, dar trebuie să ne vedem și pe noi. În anii ’90, chiar și după 2000, poate până prin 2010, am fost cei mai hrăpăreți și ignoranți turiști din Europa. S-ar putea să greșesc, la capitolul lăcomie cred că ne-au depășit rușii. Când un neamț sau un elvețian se întoarce de la Roma, de la Paris, „din străinătate”, nu-l întreabă nimeni ce și-a cumpărat de acolo. La noi, ziceai „am fost la Paris” și sărea vecina pe tine – „și ce ți-ai cumpărat?” Foarte puțini te întrebau „și ce ai vizitat?” Lucrurile s-au schimbat în ultimii zece ani, ochii românilor bat și dincolo de rafturile din magazine. Și nu-ți mai evaluează nimeni excursia uitându-se la etichetele de pe haine. Ne-am mai stilat. Din păcate, am ratat (ni s-a refuzat) un moment bun și s-ar putea să ne prăbușim iar. Nu s-a pierdut doar un moment politic. Mi-e teamă că s-a mai pierdut o generație.
