Daca mai ramaneau, in Dobrogea, ceva ramuri de salcie de la Florii, le duceam pe Distrugatorul american, ancorat in Portul Constanta.
Adevarul e ca un vas cu titulatura atat de gingasa — Distrugator — trebuie intampinat cu mesaje de pace, de simpatie, de crestinism NATO. Iar infratirea romano-americana se putea face si la nivel culinar, sarind putin peste Postul Pastelui. Ce stufat, ce sarmale cu orez in foi de vita-de-vie? Burgeri in frunza de salcie. Cu felul asta de mancare n-ai cum sa pierzi la Master Chef-ul de la CNN.
Acum pe bune, de ce ne prefacem ca nu intelegem? Ucraina e colea, cum casti ochii in sus pe harta, iar SUA au amintiri proaspete din America Latina, Iugoslavia si Rusia. Parteneriat-parteneriat, dar comandamentele exclud orice ambiguitate. Asta imi aduce aminte de o intamplare, de la inceputurile mele din presa. Fiind tinerel, participam si la bucataria gazetei, iar un ziarist inteligent si cu experienta — Ioan Chilom, colonel in Ministerul de Interne — imi spunea, cu tandra ironie: „iubite maestre, iti pretuiesc talentul, dar am nevoie de o stire de cinci randuri, in care sa anuntam cutare eveniment. Vreau un text alb. Insist, fara floricele si pareri personale!”. Cam la fel se intampla si acum. Mesajele NATO sunt fara echivoc. „Circuitul bancar reprezinta o scrisoare deschisa”. „Fara oligarhi!”. „Fara baroni locali!”. „Fara moguli de presa, cu interese in business si politica!”. „Destructurare, destructurare, destructurare!”. „Portul Constanta va fi controlat de NATO, numai de NATO!”. Si iarasi, „Destructurare, destructurare, destructurare!”. Nu s-a pomenit nimic despre problemele cetatenilor din cartierele constantene Henri Coanda, Palas si Piata Chiliei. Se stie despre dansii ca sunt niste persoane pitoresti, asezate neinspirat in zona de granita a NATO.