La Paris s-a tras in libertatea cuvantului. Nu-i o metafora. Nici n-as folosi-o, pentru ca e mestecata, digerata, evacuata. E o realitate ce ma afecteaza in calitatea mea de fricos, care de cativa ani nu scrie ce gandeste.
Azi, insa, datorita unor ziaristi francezi — care n-au murit, sa fim seriosi, pentru mine si jartelele din presa romana — am dreptul sa fac piruete in coregrafia tragica dedicata libertatii de presa. E prima data cand recunosc public ca mi-e frica. De Statul politienesc si demonstrativ din Romania. Nu mi-e frica pentru mine. Eu m-as sinucide, fiindca n-as suporta sa ma batjocoreasca infractorii sau uneltele Monicai Macovei. Nu vad nicio diferenta, si chiar regret, intre aceste doua categorii. Mi-e frica pentru fiica mea si sotia mea, care au nevoie de mine. Acum, insa, imi iau o portie de curaj si sinceritate, care s-ar putea sa ma coste, in timp. Iertati-ma ca va toc vremea cu o problema personala, dar vietile traite sau pierdute sunt pentru probleme personale, pentru familie, prieteni si sentimente. Doar ziaricii, propagandistii si teroristii mint, dupa o anumita varsta, ca mai au idealuri. Eu sunt macinat de o nedreptate facuta ca sa mimeze niste oportunisti lupta anticoruptie. Fara probe evidente, doar pe baza de gargara si comandamente ale strazii infometate, prietenul meu Victor Becali, dar si Borcea, si Copos, si maimutoiul Meme, si marele Gica Popescu, si amaratul de Padureanu, si Giovanni, si Netoiu stau la puscarie. De ce? Pentru ca sifonarul Tolontan a publicat niste mosmoande odioase, asumate ca anchete, iar judecatoarea Anca Alexandrescu, absolventa a fabricii de diplome Spiru Haret, s-a afirmat. Va garantez ca prietenul meu Victor Becali e un om cu o constiinta mai putin incarcata decat Tolontan si judecatoarea Ancuta. „Vaaai, in halul asta te raportezi la o instanta?” Dom’le, „am dreptul la libera exprimare!” Ce justitie, care justitie? Sentintele nu sunt date cumva de oameni cu familii, fuste sau pantaloni, aspiratii profesionale, obligatii pecuniare, probleme medicale, dispozitii si vacante? Pe Victor l-a condamnat Ancuta. Nu o jignesc, o alint. Ea e Ancuta, pentru ca Justitia e in carti si lozinci. Iar Gica Popescu sta la parnaie fiindca un bolsevic updatat a ajuns presedinte la FRF. In numele libertatii de exprimare, am dreptul sa sustin aceste lucruri. E dreptul meu, ba! Da? E dreptul meu.
P.S. Dar sa nu ne pierdem optimismul, desi ar cam fi cazul. Toata planeta „Je suis Charlie, je suis Charlie”. Doar la FRF — „Je suis Ciurli Burli, je suis Ciurli Burli!”.