Dreptul la părere și la poveste îl mai avem, nu-i așa?
Se zice că italienii le-ar fi cerut nemților – gratis, contra cost, nici nu contează – 700 de aparate de ventilație mecanică pentru spitale. Bârfitorii spun că Germania ar avea pe stoc 28.000 de asemenea aparate, însă i-ar fi refuzat pe italieni. Așa că italienii s-ar fi învăpăiat. „Basta, ciao, arrivederci U.E!” Trufia de la Bruxelles va ucide Uniunea Europeană.
Trump vrea ca unii americani să primească 1000 de dolari pentru atenuarea șocului economic. Se vorbește că și europenii rămași fără serviciu vor primi 500, poate 700 sau 800 de euro. E și România în U.E., nu? Atunci, dacă tot am ajuns depoul Coronavirus (Diaspora a reușit, în sfârșit, să decidă soarta țării), să fim egali și la cașcaval cu italienii, cu spaniolii, cu francezii. Fiindcă la Bruxelles nu se face discriminare între frați. Acolo se gândește în mod neomarxist, ce mama naibii! Iertați-mă că am folosit o expresie urâtă, dar tefeloazele din Piața Victoriei ne-au dat dezlegare la înjurături în Postul Paștelui. Dacă progresiștii vor primi ordin de zi pe unitate, se vor pupa din nou cu Diaspora, în Piața Victoriei. Atenție, tefeloazelor na(t)ive, nu va simțiți jignite! Că nu voi primiți ordinul. Ordinul e pentru mașina de propagandă care o să va transmită semnalul așa cum s-a întâmplat după Colectiv, după OUG 13 (prost e Dragnea ăla – prost rău!), după golănia cu metrul de autostradă. Mașina de propagandă e formată din 80, maximum 100 de inși furajați prin oengeuri, care intonează marșul anticorupției la televizii și pe facebook. Voi, ceilalți, reprezentați „masele de manevră care atârnă în balanța politică numai prin prezența lor masivă”. Ideea dintre ghilimele e veche, dar o știu doar cititorii „pe suport de hârtie”. În Piața Victoriei, șmecherii mănâncă trufe, iar fraierii mănâncă borș.
Și cât am crezut în Uniunea Europeană! Până prin 2012, când a început prigoana. Ursula von der Habar N-am (eu rămân la Ursula Andress), Verhofstadt, și, mai ales, Juncker s-au purtat cu popoarele Europei „cu cinismul unui vizitiu de dric, care-și trage mortul dinaintea cârciumii și se oprește ca să bea un șpriț.” (Tudor Arghezi, „Cimitirul Buna – Vestire”)
În aceste zile de carantină, inculții „asimptomatici” se laudă pe facebook că ei citesc – numai tâmpenii, fiindcă n-au sistem de selecție – în timp ce deștepții recitesc. M-am întors la „Buna – Vestire (nu e on-line) a lui Arghezi. Expresii geniale și „la zi.”Iar șeful cimitirului se plimba pe alei cu bicicleta. Trotineta electrică nu apăruse. „Viii sunt niște morți viitori.” Cimitirul este „cetatea mormintelor”, „frontul morților” sau „republica închisă.” Și acum, scheletul! „Fiecare om capitonează un schelet.” „Scheletul e uniforma esențială.” „Scheletul lui minuscul e complet. Îl sărut și îl iau în brațe ca pe o radiografie.” „Ce am făcut eu toată viața decât să dezgrop? Am scos cuvinte, fraze, inscripții din bibliotecă și din hârtie și m-am jucat cu oasele lor, reconstruind scheletele și articulandu-le sintactic și gramatical. Volumele mele cele mai groase și mai înalte le-am strămutat în dulapul meu din birou și s-au aliniat cu registrele acelui apel general, la care nu mai răspunde mormântul, dar pe care îl răsfoiesc ca să controlez câte candele ard în permanență, câte au fost abandonate, câte s-au furat.”
Dacă n-ar confunda hârtia cu preșul de la ușă, nouă zecimi dintre ziarici și scriitori n-ar avea tupeu să publice. Și tot ar rămâne prea mulți.
