În Bulgaria, un partid anticorupție a luat un procent semnificativ. În Moldova, la fel. Bineînțeles că au început și tefeloazele noastre: „dar la noi de ce nu se poate?” Pentru că la noi s-a rezolvat fără alegeri. După noiembrie 2015 a venit la putere un partid cu lozinca anticorupție, care a distrus capitalul autohton ca să zburde pe aici multinaționalele.
Da, nu a fost nevoie de alegeri. S-a făcut un schimb de tură la tejgheaua banilor publici. Vorbitorii de giboneză corporatistă care au intrat atunci în guvern nu știau nimic despre nimic, dar ereditățile securistice îi ajutau să pară competenți. Generația Gadget e făcută dintr-o sumă de defecte mari și nicio calitate mică, mică, mică.
Am trăit momente de mare desfătare când am privit la televizor mitingurile bacteriei politice care ne-a infectat acum șase ani. Trotinetiștii bărboși au aruncat cu borduri în jandarmi și pe urmă s-au plâns că au fost gazați. Acela a fost un test. Șefii lor care nu candidează niciodată, dar câștigă întotdeauna alegerile, au vrut să vadă cât se poate întinde elasticul neomarxist. Și se poate, se poate, se poate, în țara asta tot timpul se poate mai mult, pentru că jumătate dintre români sunt fraieri și jumătate sunt îngăduitori. La ce îți trebuie 25%, ca în Bulgaria, când poți să dai ministrul Sănătății și să controlezi achizițiile din spitale cu 2%, cum a făcut partidul Plus Plus Minus Minus Nula na Nula Nada Vax Canci Nexam?
Sunt convins că în Bulgaria e nevoie de anticorupție. Dar și USR e partid anticorupție. Priviți-l pe Dan Barna. Ce scrie pe fruntea lui? Anticorupție, băieți, anticorupție! Dar pe fruntea lui Cioloș ce scrie? Luptător împotriva Securității.
Cel mai bine m-am distrat când era tărăboiul ăla pernicios în Piața Victoriei, iar tefeloazele dădeau vântul la deal cu niște labe galbene cât capacul de veceu, pe care scria „Toți pentru justiție”. Chestia asta mi-a adus aminte de o întâmplare din anii ’80, când erau la putere comunișții vechi, precursorii neomarxiștilor. La școală se organizau tot felul de activități – PTAP (Pregătire pentru apărarea patriei), „Sanitarii pricepuți” și alte anusuri împotriva învățământului. În clasa a patra, ni s-au dat niște curele albe, montate pe burtă, dar și în diagonală, șepci de milițieni și labe de plastic pe care scria Stop, cu roșu. Pionierii erau scoși în fața școlii să dirijeze circulația. Un coleg de-al meu a ridicat laba cu Stop, dar șoferul nu numai că n-a oprit, dar i-a și zis tovarășului elev în misiune „du-te, mă, în p… mă-tii de mucos!” Copilul a început să strige „tata, tata!” Coincidență, coincidență – era tac’su pe bune. După ce a înțeles situația, tăticul s-a enervat și mai tare. „Auzi, mă, în p… mă-tii, io te-am trimis la școală să înveți, nu să te faci militian!”