1. România – invitată de Trump să facă parte din Consiliul pentru Pace. E foarte greu pentru Nicușor să dea un răspuns, mai ales că s-a obișnuit să-i spună alte țări care e politica externă a României. Până la urmă, e mai rentabil așa. Decât să o întrebi pe Țoaia, mai bine te iei după un străin. Chiar și un dușman îți e mai folositor decât Țoaia. Iar Trump a gândit-o ca în afaceri. Vrea să vadă cum se poziționează țările invitate și cât sunt dispuse să cotizeze.
2. Noi cotizăm, oricum, peste tot. Și populația e de acord, deși se dă nesupusă pe centurile de socializare. Joi, când a fost mitingul împotriva lui Bolojan, cred că oamenii care au plătit impozite – online și la ghișeele din toată țara – au fost de zece ori mai mulți decât cei care au ieșit să protesteze la București.
3. Sunt pene de curent, e ger, termoficarea merge prost, e nenorocire în toată țara. Într-o asemenea situație, un primar bun ar conduce România mai bine decât Guvernul. Amuzant e că președintele și premierul au fost primari. Iar Ciucu se plânge de greaua moștenire primită de la Nicușor.
4. Să nu uităm de PSD. În loc să iasă de la guvernare, PSD face ședințe. E normal ca Bolojan și useriștii să ne toace cum vor, fiindcă PSD e cu ei. Țineți minte episodul cu ceasul? Filmulețul în care Grindeanu își ascundea ceasul? Grindeanu a fost prim-ministru și ministru al Transporturilor, acum e șef la PSD și se comportă ca un fotbalist ajuns în anii 2000 la Steaua sau la Dinamo, care își cumpăra mașină și gadgeturi din primii bani încasați la București. Grindeanu a trecut de mult de ”primii bani”.
5. O întrebare mai veche. Câte pedale are Grindeanu? Cred că vreo șapte. Îi scârțâie toate încheieturile. Și e primul președinte al PSD – partid social-democrat, cum ar veni, om de stânga, cum ar veni, reprezentantul celor vulnerabili, cum ar veni – care nici măcar nu încearcă să ascundă că, pentru el, electoratul e o miză mică. PSD de azi este opoziția pe care o visează orice guvern din lume.
6. În urmă cu 15 – 20 de ani aveam un prieten bagabont și cu vorbele la el. În garsoniera lui era mereu vraiște. Când îl vizita o gagică, primul lucru pe care duduia voia să-l facă era să plece. Și omul meu începea recitalul. ”Sunt pus pe fapte mari, aici sparg, dau jos peretele ăsta, mâine vin constructorii. Dincolo fac un mini-bar placat cu marmură.” Iar gagica spunea ”eee, așa da!” Și normal că nu se mai tira. La fel sunt Bolojan și ai lui. Dar ei folosesc impersonalul ”se va face.” Formularea corectă fiind ”se va lua.” Vi se va lua. Din ce n-aveți.