1. E un film cu Robert de Niro, „Dincolo de limite”, în care un prozator-lumpen, jucat de Bradley Cooper, ia o pastilă-minune și i se schimbă viața. Scrie o carte în patru zile și devine milionar din alte afaceri. L-am văzut pe scriitorul Ciucă la Antena 3 (neapărat Sienen). S-a autodepășit. Sunt trei posibilități. În armată nu se mai pune bromură în ceai. A împrumutat ceva delicios de la USR. Ar mai fi „a apărut Ciucă într-o localitate din Oltenia. A fost ca la Maglavit. Îl privea lumea ca pe Petrache Lupu.” Așa a zis Mircea Dinescu. Petrache Lupu, înainte de epifanie, era mut. La viața lui, Dinescu a avut și figuri de stil mai bune. Oricum, e ponderat în comparație cu C.T.Popescu. Tenismanul farfuriot a comparat-o pe Kovesi cu Nefertiti. Geme OLX de statuete cu ea.
2. „Dacă ați ajunge președinte, domnule Ciucă, l-ați lăsa pe Iohannis fără casa din Aviatorilor?” „Da.” „Ce ați păstra bun de la Iohannis?” „Sprijinul pentru Ucraina.” „Veți mai guverna cu PSD?” „Nu.” Toate trei răspunsurile pot fi rezumate în unul. „Da”, rostit la întrebarea „ca să ajungeți în turul doi, ați fi în stare să mâncați cretă în timp ce jucați macao pe porunci sub coada calului pe care stă Mihai Viteazu la Universitate?”
3. „Sunt normal, am o familie normală.” Dacă va intra în turul doi, a sfeclit-o cu USR pentru declarația asta și îmi pare bine. Poveștile napoleoniene din „teatrele de operațiuni” nu le mai reproduc. În copilărie, la teatrul de operațiuni Țăndărică am văzut sforari cu mai mult obraz decât combinagiii din PNL.
4. Repet, mi-a plăcut Ciucă. A avut în program și glume. Semăna puțin cu Papaiani. În rolul lui Păcală. Fără să vreau, i-am făcut un compliment.
5. Am lăsat pentru final burtiera Antenei 3 Sienen. „Nicolae Ciucă în dezbaterea istorică pe model american.” Istorică, fără îndoială. La înălțimea istorică pe care o atinge întâlnirea unui elev de nouă ani – care chinuie mingea de unul singur în dreptul bătătorului de covoare din spatele blocului, în timp ce răcnește „Maradona pătrunde în viteză spre poarta adversă”- și o pensionară cu spinarea încovoiată, care îi zice „du-te, mă, băiete de aici, că am venit să scutur persanul!” Iar modelul american e ăla din „B.D. la munte și la mare”, când și-a pus Trandafir prafuri americane în pepsi.
Maestre, va admir răbdarea de a privi și asculta inepțiile epigonilor râvnitori la „tronul” președinției țării. Noi, însă, cu ce am greșit ???
Felicitări! Savuros editorial într o perioadă în care zâmbetul a cam dispărut de pe fața românilor!!
Și totuși viața nu este un „teatru trist”!!
Cum naiba model american? Il aplica americanii la ei acasa? Sau este facut pe comanda speciala pentru colonii?
pai de cand cu legebeteul ar cam trebui sau voi ati ramas tot pe vechi cu sovieticul dedovshchina? ca sa mentineti disciplina nu de alta nu ca ati fi pe invers.
Bai…NATIONALISTILOR, voi TOTI, suntenti mai COMUNISTI-KGB,isti decat ILIESCU care va FABRICAT!