În urmă cu vreo 20 de ani, tatăl lui Vlad Voiculescu a făcut un accident de mășină. Și a murit un om în urma acelui accident.
Nu îl voi ataca pentru asta pe Voiculescu Senior, așa cum nu i-am atacat pe Șerban Huidu și Carmen Păunescu. Se poate întâmplă oricui. Și eu am făcut prostii la volan, dar am avut norocul să nu fie prostii fatale. Când a fost povestea cu Huidu, am scris că mai mult decât accidentul mă interesează faptul că Huidu se gâdila ca să scoată glumițe de ceferist care curtează navetistele în veceul din tren, iar cultura lui precară e întrecută doar de gramatica în agonie. După ce i-am luat apărarea, Huidu s-a dovedit o lichea de mare ținută morală. M-a înjurat. Foarte bine a făcut. Dar nu m-am supărat, fiindcă el e un patriot și a răzbunat România rămasă fără copaci. În Austria, la schi, Huidu a încercat să defrișeze niște brazi cu fruntea.
Huidu, Carmen Păunescu, Voiculescu senior au greșit la volan. Nu poți să-i numești criminali pe oamenii ăștia și să le hărțuiești familiile, pentru că nu au vrut să omoare pe nimeni. Calitatea șoselelor din România e cel mai bun avocat al lor.
Problema lui Voiculescu senior e Vlăduț. După accident, tatăl ministrului fără studii de profil a fost grațiat de „Ciuma Roșie”. Iar Vlad Voiculescu a urlat în Piața Victoriei împotriva grațierii. „Împotriva grațierii” bate în oximoron, dar, în cazul lui Vlăduț, „împotriva grațierii” e oximoron pe față. Nu se pricepe el la Medicină, dar are caracter. Și e om de Oscar. Plânge când trebuie. După morții de la Colectiv a plâns. Nu era ministru. După morții de la „Matei Balș” n-a plâns. Era ministru.
Doamna Monica Pop („ochiul cel mai frumos și mai dulce al unei națiuni mioape, Monica Pop ocolește sufletele oarbe” – așa am scris în prefața cărții „Între patru ochi, convorbiri cu și despre prof. univ. Monica Pop” de Mirela Gruiță) a spus că „Vlad Voiculescu aducea citostatice, dar le aducea pe bani. Adică le vindea. E dușman al poporului”. Eu n-am de unde să știu dacă vindea citostatice, dar nu mi s-a părut că ar fi cel mai bun prieten al pacienților.
Iar voi, fraierilor, nu-l mai apărați pe Vlad Voiculescu din inerție! Am priceput. Nu v-a plăcut PSD. Nici mie. Până aici e perfect. Dar Vlad Voiculescu n-a împărțit cu voi. N-a împărțit aceleași pasiuni, la pasiuni mă refer. În filmul „Colectiv”, el e în rolul principal, nu voi.
Tatăl lui Voiculescu a fost grațiat, iar Vlăduț a urlat împotriva grațierii. Mai mult de atât e doar absolutul verticalității strâmbe.