Marți și miercuri Băsescu a fost la Realitatea Plus (Denise Rifai) și la TVR (Ionuț Cristache). Mie îmi place să-l urmăresc și chiar îl admir pentru că e un incult care vorbește fără greșeli gramaticale și la obiect, spre deosebire de prostoboii cu aureolă, care se exprimă în giboneza corporatistă și crestează catifeaua limbii române.
Când l-am văzut pe Băsescu ridicând cortina ochiului de corsar, mi-am zis: „am sfeclit-o, nous avons beleanou! Urmărește el ceva!” Și a spus clar: „să candideze Nicușor Dan, nicidecum Vlad Voiculescu! Dacă nu va fi așa, candidez io!” Bătrânul manevrist i-a speriat pe liberali și pe useriști cu asta. Toată lumea știe că matelotul care a distrus fotbalul românesc (da, el l-a distrus, când a transmis mesajul „să se termine cu golanii din fotbal!”) e bombardier în campaniile electorale. Mai rău – pentru țară – e după ce Băsescu ajunge la putere și își face armata de femei. Pe alea urâte și proaste le pune pe dușmani și pe alea frumoase și deștepte, dar inculte ca el, le trimite să ocupe business-ul. Gurile rele și bune (și mincinoase, sunt convins!) povestesc că Elena Udrea și fostul soț au avut un „mariaj alb”, cum spun francezii, cât timp Nutzi făcea și desfăcea politică la nivel înalt.
Și uite așa Vlad Voiculescu se mândrește și el cu o amintire frumoasă de la nea Traian. Mi-a părut rău de micul Voiculescu. N-am mai fost așa trist de acum cinci minute, când eram foarte vesel. Vlăduț se prăbușește o dată cu Noua Europă de plastic. Lumea și-a dat seama că Europa înseamnă Balzac și Goethe și, mai ales, Notre – Dame și San Pietro, nicidecum Merkel – Macron – Kebab. Creștinismul a adus Marea în catedrale. Pescarul Sfântul Petru ne veghează din năvodul Vitraliilor.
Lui Voiculescu i se dedicase și un film, cu depășiri de plan, cu tot ce trebuie, ca tovarășului Ceaușescu de Ziua Recoltei. Au murit niște tineri care ascultau o muzicoasă de bormașină, tortură, decerebrare și suicid, iar filmul era despre Voiculescu.
Amețiții care fac anticomunism la seral ar trebui să vadă unde e comunismul. În noile partide. Neomarxiștilor nu le place, de pildă, că foarte mulți români sunt proprietari de case. Dacă îi asculți, e bine să stai chiriaș, să nu te statornicesti, să n-ai copii și să urăști Biserica. Și ce urmează? Momentul de glorie. Incinerarea.
La anul vom avea 100 de ani de ani de la apariția PCR (8 mai 1921). Abia acum era să triumfe comunismul. Nici pe vremea Monarhiei, nici pe timpul tovarășului Ceaușescu, nu călca oricine în centrul Bucureștilor. În ultimii cinci ani, însă, orice zevzec a putut să stea pe carosabil în Piața Victoriei.