1. Au debordat în stradă copiii girafei de polistiren de la Antipa. Mize serioase, nu oricum. Abuzul în serviciu, OUG 13, în fine, un kikiri-mikiri de amploarea asta. Un fel de bigi-bigi cu mac face bine la stomac. Despre PNRR n-au suflat o silabă în limba de suflet – giboneza corporatistă. PNRR – o nimica toată. Trei miliarde de euro. PNRR e o inginerie sofisticată făcută de useristul Ghinea. Cum a făcut ingineria? Cu cine? Cu el însuși, specialistul. PNRR e legal? E constituțional? Și în favoarea cui? Am înțeles că România e singura țară în care PNRR s-a negociat în secret. Cumva „noaptea, ca hoții”? USR lucrează netransparent? PNRR înseamnă sau nu subminarea economiei naționale?
2. E distracție mare. Iar ne amenință useriștii că pleacă din țară. Asta e ca „tată, dacă nu-mi cumperi ciocolata aia, mă sinucid.” Cine vrea să se sinucidă nu amenință, nu face panaramă. Chiar se sinucide. Scurt, demn și discret. Cine vrea să plece din țară chiar pleacă, fără să dramatizeze pe centurile de socializare. Pleacă în zori, să nu-l vadă vecinii. Chestia asta îmi aduce aminte de o poveste cu Fănuș Neagu la Olimp. Soția și fiica lui coborau pe rând din cameră și îi spuneau „dacă nu te ridici de la masă, mâine plecăm la București!” Așa s-a întâmplat la 10 seara. Și la 10.30. Și la 11. Și la 11.30. La 12, când a auzit a cincea oară „dacă nu te ridici de la masă, mâine plecăm la București”, Fănuș Neagu a răspuns „vedeți că aveți un tren la șase jumate!”
3. Definiția perversității: un nene zice ce gândește, tu n-ai argumente și vii cu aluzii din categoria „ești omul Moscovei”. Împotriva Rusiei au luptat bătrânii care au ajuns în Siberia fiindcă l-au înjurat pe Stalin la un chef. Tu îl înjuri pe Putin pe centurile de socializare, nu pățești nimic, dar ești viteaz. Oricum, ești mai simpatic decât prostoboii care fac anticeaușism la seral. Am practicat și eu sportul ăsta până prin 2010, am fost și eu ridicol.
4. Aloooo, domnii din partidul psihotrop! Deci plecați, da? Aveți waze la trotinete? Buuuun. Rute ocolitoare: Hau-hau și Bau-Bau. Și acum porniți! Let’s take street cutare-cutare. In three hundred metters, turn left on street Corupția ucide, ocoliți fundul Girafei de la Antipa, care vă patronează, dar nu vă opriți la Monte Carlo, pentru că acolo e plin de ucraineni care suferă mâncând pâinea dulce a exilului. Ați ajuns? Aaaa, nici n-ați plecat? Păcat. Occidentul are nevoie de ospătari militanți.
