Mitingul AUR a fost o salată boeuf cu prea multă maioneză securistă. Salată boeuf, nu salată de boeuf. Acel „de” e parazitar ca „și” în construcția „io, ca și intelectual”. N-am băgat asta cu „salata de boeuf” ca să mă dau mare, ci ca să văd, de Crăciun, câți dintre cunoscuții mei mai puțin pregătiți citesc măcar textele unuia pe care ei îl știu personal. După scălămbăiala AUR s-a vorbit și despre vandali. Vandalii distrug valorile culturale și religioase. De data asta am avut de-a face cu niște huligani prost organizați, cu niște bezmetici.
AUR a făcut pe 21 decembrie 2021 ce a făcut USR pe 10 august 2018, dar cu mai multă susținere internă și mai puține aplauze din străinătate. Adică o manifestație neautorizată, unde s-a strigat împotriva unei chestii inexistente. Nu va fi niciun certificat verde obligatoriu în momentul ăsta. Dar de pe 15 ianuarie încolo se va discuta despre Omicron și alți balauri.
AUR nu-și respectă nici programul. Treaba auriștilor era să ceară ca multinaționalele de pe teritoriul României să dea 25% din profit pentru Sănătate, Învățământ, Cultură și Sport. La noi, dacă amendezi o multinațională, se duce ambasadorul și ceartă guvernul.
Cât despre useriști – copiii Generației Gadget sunt încremeniți ca Nicolae Ceaușescu în ’89, la Congresul XIV. Reformele din justiție, reformele din justiție, reformele din justiție, de șase ani ne-au zăpăcit cu aceste reforme din justiție, au moștenit de la Traian Băsescu refrenul „reformele din justiție”. Și tot așa o țin. Dar o țin bine. Și o vor mai ține. E ca într-o poveste a lui Sașa Pană din cartea „Născut în ’02”. Avangardistul Sașa Pană a fost medic. Printre profesorii săi de la facultate s-a numărat și „Thoma Ionescu, savant chirurg cu renume mondial, frate cu politicianul Take Ionescu. Profesorul Thoma Ionescu era mereu decan și cuvântul lui era autoritate când se discuta numirea de noi profesori”. „Ilustrul chirurg opera cu țigara în gură, grija sa de căpetenie era să nu-i moară pacientul pe masă și ce se întâmpla în salon îl interesa mai puțin. Înjurăturile, cuvintele porcoase erau specialitatea casei.” La fel era și când preda. „Unei studente i-a dus mâna printre intestinele unui cadavru și fixându-i-o pe o regiune mai umflată a intestinului, care se numește în tratatele franțuzești l’ampoule de Vater, a întrebat-o ce-i acolo.” „Ampula lui Vater” i-a răspuns corect fata. „Ține-o bine!” a fost sfatul profesorului.
