Nu există dobitoc mai mare decât dobitocul emancipat. Pe dobitocul emancipat îl recunoșți pe centurile de socializare când face mișto de nătângii care cred istorioara despre tunelurile din Bucegi. Și ajung tunelurile alea până în Egipt sau Patagonia, în fine, am uitat. Tunelurile din Bucegi sunt o tâmpenie, firește. Dar popoarele au nevoie de minciuni pozitive. MINCIUNILE CARE TE ÎNALȚĂ ȘI ȚI SE DAU GRATIS SUNT MAI SĂNĂTOASE DECÂT DROGURILE PE CARE LE CUMPERI CA SĂ ÎMBOGĂȚEȘTI NIȘTE CRIMINALI.
V-am plictisit destul. Acum o poveste adevărată. Absolut adevărată. Din România.
Un prieten a fost rugat de o doamnă cu fuste suprapuse să-i cunune fiul, pe nume Diamant Everest. „Dar întâi trebuie să-l botezi.” „Cum să-l botez, câți ani are?” „30, dar nu contează. Îl botezăm și îl cununăm în aceeași zi.” Al meu așa a făcut. Botez, cununie, petrecere.
Diamant Everest are un mare talent. Și îl respectă confrații, alături de care trudește în Germania (eu i-aș fi recomandat să încerce în Austria) folosind metoda „Cărămida”. Adică aruncă o cărămidă pe geam. Dacă nu e nicio reacție înseamnă că neamțul nu-i acasă și îi poți vizita locuința netulburat.
De aici încolo se ilustrează talentul lui Diamant Everest. După ce intră, cu naturalețe, discreție și prin efracție în casa neamțului, Diamantino (așa îl alintă mămica) își pune talentul la muncă. Închide ochii, face pase magnetice, hipnotizează văzduhul și aparatul de aer condiționat. Se scurg câteva secunde și confrații așteaptă rezultatul. Diamantino iese din transă. „Neamțul a ascuns banii în spatele caloriferului.” Sau sub mochetă. Și ce să vezi? Mereu are dreptate Diamantino.
La șase luni după botezul și nunta făcute simultan, mama lui Diamantino l-a sunat, plângând și blestemând, pe prietenul meu. „Nașule, e belea! Când l-a botezat pe Diamantino, popa i-a luat harul. N-a mai adus Diamantino un ban acasă.” Nașul s-a prins care-i treaba și l-a sunat pe Diamantino. „Bă, jegosule, dacă te-ai însurat, nu înseamnă că trebuie să-i duci toți banii lu’ nevastă-ta. Mai scapă-i și mă-tii!” Au trecut două săptămâni și a sunat mama lui Diamantino. „Nașule, să-ți dea Dumnezeu sănătate! I-a revenit harul lu’ Diamantino!”