Suntem în perioada aia nasoală (16 – 22 decembrie), de menstruație revoluționară, așa că vreau să vă întreb, scurt: „e cineva, pe facebook, care încă n-a prestat puțin anticomunism la seral?” Haideți, bă, băieți, că e și păcat! Măriți coada la anticomunism la seral, s-ajungă la toată lumea! Vorba lui Fănuș Neagu: „ori măriți ciolanul, ori răriți câinii!” Azi, se dă anticomunism pe cartelă de telefon. Mai e vreunul care n-a fost erou? Ceaușescu față în față cu 22 de milioane de eroi! Eu glumesc, dar anticomunismul e necesar mai ales acum, după ce englezii au înțeles că Bruxelles e Moscova updatată și că noul Plan Valev n-are cum să funcționeze nici politic, nici economic.
Fănuș Neagu a zis chestia aia legată de ciolan când trăia Ceaușescu, nu după revoluție. Nici cu nea Nicu n-am fost consecvenți. În toamna lui 1989 se deschisese granița Ungariei cu Austria. Dar numai pentru redegiști, nu pentru românii nimeriți pe acolo. Pe urmă, a fost dărâmat Zidul Berlinului. Iar noi îl înjuram (mai mult în gând) pe Ceaușescu, pentru că nu era gorbaciovist. Pe 22 decembrie, toți gorbacioviștii s-au trezit anticomuniști. Gorbacioviștilor le crescuseră în beregăți sirena lui Vasile Roaită, dar și sirena zumzăia pe altă melodie. Ce bani ar fi făcut chinezii dacă le comandam 22 de milioane de sirene ale lui Roaită!
La 30 de ani de la revoluție se întâmplă numai lucruri încurajatoare. Va prezint câteva întâmplări. Am evoluat, dar am evoluat semnificativ, nu așa.
Am văzut niște arabi la Mega. Noua generație de arabi. Arabii din anii 1970 – 2000 se uitau după blonde. Arabii ăștia noi se uitau după balsam de buze.
Există o zonă în Diaspora unde Cumpănașu l-a bătut, la prezidențiale, pe Iohannis. Chestia asta s-a petrecut în sudul Italiei, în Puglia, Basilicata și Sicilia. Pe diasporezii de acolo i-a deșteptat rău Revoluția. La firma de recrutare dau răspunsuri brici. „Locul nașterii!” „La maternitate.” „Data nașterii.” „1986.” „Stare civilă”. Am terminat opt clase.” „Trebuia să veniți la ora opt, e zece și mirosiți a băutură.” „Scuze, traficul e de vină. Am stat într-un AMBUTELIAJ”. N-a precizat dacă a consumat din coiful de zidar sau din damigeana cu dop de cocean.
Un prieten milionar, om public, are o plăcere vinovată. Mai gustă din parizer, deși n-are voie. E trecut de 65 de ani și i-a interzis doctorul. Bine, doctorul ca doctorul, dar mai rău e cu nevasta. Uneori, milionarul își cumpără câte 150 – 200 de grame de parizer și mănâncă pe ziar, ca să-și aducă aminte de tinerețe. Săptămâna trecută a ajuns într-un orășel din Moldova și i-a zis șoferului să oprească la un supermarket. În Moldova, parizerul se ia cu calupul. După ce a luat 200 de grame, milionarul i-a auzit pe doi de la coadă. „Ia uite-l, dom’le, și pe ăsta, a luat trei bucățele de parizer, nu mai are bani!”