Daca as publica textul asta peste doua – trei luni, n-as enerva pe nimeni. Dar acum suntem in euforia unei semifinale europene, iar numaratorii de cornere, care au lovit mai mult in generatia lui Hagi decat in Cooperativa, s-au indragostit brusc de Hagi.
In 2014, cand eu scriam ca singura sansa a echipei nationale e muncalui Hagi, adulatorii de azi ai lui Hagi ma faceau nebun. Pe 10 august 2015 am fost la un meci al Viitorului si am publicat urmatoarele randuri: „Sa vedeti ce stadion a construit Hagi din banii lui si niste fonduri UEFA – proiect trecut prin Comitetul executiv al FRF, pe vremea lui Mircea Sandu! In spatele unei tribune e Autostrada Soarelui, iar din cealalta ai perspectiva Lacului Siutghiol. Acolo era un desert, o tarla necalcata nici de ciulini. Acum, pretul terenurilor a crescut datorita lui Hagi. In acel pustiu fierbinte (de sub pamantul Dobrogei incepe focul Orientului), Hagi a plantat o iarba in care nu canta greierii, ci viitoarea Filarmonica a Romaniei fotbalistice. Inainte de startul partidei, gazonul era udat cu aspersoare. Pe stadioanele din Occident, aspersoarele nu sunt mare inginerie, dar apa, jeturile de apa tasnind din solul crapat si rodnic doar in siluete de fum – asta da imagine! Hagi a irigat Dobrogea, unde au murit oameni la Canal.”
Hagi are caderea sa spuna orice despre aceasta echipa nationala de tineret, pentru ca el si Radoi, doar el si Radoi au construit-o. Dar daca idiotii din presa l-au contrazis chiar si cand a luat campionatul, inseamna ca pot avea alte pareri si oamenii care au demonstrat, in Europa, ca se pricep la fotbal. Razvan Lucescu a declarat ca doar cinci – sase jucatori din trupa lui Radoi vor ajunge in nationala mare. Razvan Lucescu are dreptate. In octombrie – nu in decembrie! – cand Radoi va deveni antrenorul echipei nationale, vor veni la lot vreo zece jucatori din echipa de tineret si vor intra titulari cinci sau sase. Istoria ii da dreptate lui Razvan Lucescu. In 1962, Romania a fost campioana europeana la tineret. Din echipa aia, international de prestigiu a devenit doar Radu Nunweiller, iar Adamache (titular la Guadalajara, dar a strans numai sapte selectii) si Gergely au imbracat si ei tricoul tricolor. In 1981, Romania a luat bronzul la mondialele de tineret. Cariere la nationala au facut Rednic, Andone, Balint si Gabor – ultimul, prea putin. In 1980, tineretul a batut Anglia cu 4-0. Sandu Terhes a marcat trei goluri. Ce cariera internationala a avut Terhes? Niciuna. De abia juca la Sportul Studentesc, pentru ca n-avea valoare sa ii ia fata lui Mircea Sandu. Din echipa care i-a dat scor Angliei, au ajuns mari Rednic, Klein, Andone, Iovan si Geolgau. Cinci jucatori, cifra rostita de Razvan Lucescu.
Cateva randuri si despre Radoi. Echipa asta a lui e foarte izbutita pentru ca seamana cu el. Este o echipa – mesaj. Radoi a fost un fotbalist – mesaj, o personalitate coplesitoare. Regret ca ma dau mare (pe naiba, nu regret o secunda!), dar l-am „anticipat” si pe Radoi, pe vremea cand panaramezii din presa ii reprosau ca antreneaza Steaua, desi n-are bacalaureatul. Ia uitati aici! 21.07. 2015. „Din cate stiu, lui Radoi nu i s-a dat o catedra de Istoria artei sau o sectie de Neurochirurgie. Iar fotbalul a invatat sa-l gandeasca de la Olaroiu. Conversatiile cu Olaroiu sunt universitati libere, timpul petrecut cu el e unul castigat, parcurgi o teza de doctorat inspirata din viata lui urnita din neajunsuri si transportata in cosmosul profesional si financiar. Secundul lui Olaroiu, adica un alt antrenor al lui Radoi, a fost Fabio Cannavaro. Doar campion mondial si Balon de Aur. Singurul fundas – Balon de Aur, de la Beckenbauer incoace. Radoi va ajunge departe pentru ca a absolvit Universitatea Libera Olaroiu.”