A apărut pe piață vinul Cătălin Botezatu. Acest odorizant dulceag cu gust de „scuze, mi-am dat drumul!” se adresează celor care iubesc tirbușonul și fundul gol al paharului. Și pentru că România e o țară imprevizibilă, ar fi indicat să scoatem pe piață și Toporișca Duioasă Cristian Tudor Popescu. Și chiar un salam al ziaricilor. Pe ambalajul salamului cu damf de deontologeală ar trebui să punem eticheta „Negustorii opiniei”.
Eu nu pot să citesc ce a scris autorul cărții „Vremea mânzului sec”, pentru că acum lucrez la capodopera „Vremea iedului sauvignon” și n-aș vrea să mă las influențat. Dar îl mai văd uneori pe Popescu la PROTV, conversând cu Andreea Esca. Fosta secretară UTC are picioarele mai scurte decât calviția germinată de geniu a lui CTP. Din acest motiv, cucoana Esca se extaziază când vede fruntea lui Popescu, întinsă de la sprâncene până la partea tubulară de sub jug. Am fost rău că m-am luat de freza ozenistului cu gecuță de fochist. El e tuns model Băsescu – halbă cu două toarte. Și cred că are și un șurub în creștetul capului, care se deschide doar când ies de acolo navetele spațiale care iluminează poporul.
Nu știu dacă la îndestulata (financiar și fizic) Andreea Esca sau la aedul îmbujorat Prelipceanu a spus domnul CTP că Hagi n-are dreptul să vorbească, pentru că n-a votat la europarlamentare. Ne, ne, ne, ne, la pachet cu europarlamenarele a fost și un referendum cu o întrebare kilometrică și torționară, care suna cam așa: „sunteți de acord ca oamenii de afaceri români să intre la pușcărie fără dovezi împotriva lor, iar magistrații să fie aplaudați când fac abuzuri la ordin?” Unu la mână, Hagi avea meci în ziua aia, Hagi creștea fotbaliști internaționali pentru România, așa că nu putea să meargă la șușaneua de slugăreală bruxelleză și, doi la mână, Hagi pătimise destul, după ce Sistemul îi băgase la pușcărie cumnatul și fostul mare coechipier (Gică Popescu). Dar te pui cu CTP? „În țara asta nu se poate trăi fără CNP și fără CTP” (Nicolae Manolescu, de meserie ghid montan, după cum i-a mărturisit lui Daniel Cristea – Enache, într-o carte – interviu).
Deviza lui Hagi este „Convingere, Credință și Curaj”. Fiindcă e un om de bun-simț, Hagi n-a adăugat și talentul. Un oarecare talent („un abces nechiuretat la timp”, Fănuș Neagu) are și Cristian Tudor Popescu, acest descoperitor al uriașelor valori inumane. Autorul cărții „Vremea mânzului sec” are talentul de a fi zevzec. Și e un zevzec prezumțios. El știe mai mult decât noi ceea ce nu știe nici prodigioasa lui chelie. Mânzul sec este zevzec și împunge ca un berbec.
