AcasăEditorialRazvan Ioan BoanchisHagi - 60 de ani. Amintiri cu Hagi

Hagi – 60 de ani. Amintiri cu Hagi

Am evitat mereu sintagma ”Generația de Aur”. I-am zis ”Filarmonica lui Hagi”. 

Gloria fotbaliștilor rulează pe contrasens față de gloria artiștilor. Fotbalistul e mare cât joacă, iar artistul își reglează socotelile cu posteritatea. Cei mai mulți fotbaliști pierd partida cu timpul. Gloria lui Hagi e ca șutul lui Gică din meciul cu Columbia, din America 1994. Hagi ține timpul pe loc de peste 30 de ani.

Pe Hagi îl știe o lume, dar nu foarte mulți au avut privilegiul să îl cunoască. O să vi-l (re)povestesc pe ”Hagi al meu” în patru episoade scurte.

1998. O terasă din Mamaia. Hagi ne dădea mie și lui Daniel Stanciu un interviu pentru ”Național” și rememora un gol de la jumătatea terenului înscris pentru Real Madrid. În semn de omagiu, ”spectatorii au fluturat batiste albe, ca la corida.” A tăcut câteva momente și pe urmă s-a semnat ca un pictor în colțul tabloului. ”Venise un român la Madrid.”

2004. Hagi antrena Galatasaray. Mă aflam cu Gino Iorgulescu, Olăroiu și doi prieteni într-un restaurant de pe malul Mării Marmara. Ne întorseserăm de la amicalul Galata – F.C. Național și ne întrebam cum e posibil ca niște țânci de cinci-șase ani să-l divinizeze pe Hagi. În 2001, când s-a retras Gică, puștii ăia aveau doi-trei ani. Fuseseră învățați să-l adore pe cel căruia i se așezase, deasupra băncii de rezerve, o pancartă uriașă cu mesajul, scris în română, ”Bun venit acasă marelui nostru erou!” Peste Marea Marmara se lăsa seara. Pe stradă îngustă și plină de terase au apărut niște cântăreți ambulanți. Trompeta plângea, vestind toată disperarea Orientului.

2012. Mi-am botezat fiica la Constanța. Hagi m-a onorat cu prezența. Mi-era jenă să-l tot deranjez. În prima oră s-a ridicat de la masă de vreo 30 de ori. ”Gică, fă o poză și cu el!” Foarte senin, Hagi a povestit o întâmplare. ”Jucam la Barcelona. Nu-mi ieșise un meci, un antrenament, nu mai știu. Un suporter m-a rugat să-i dau un autograf. Eram prins cu ale mele, nervos și am trecut pe lângă bietul om. Cruyff a văzut scena și m-a luat deoparte. <<Gică, omul ăla ar fi fost mândru să aibă autograful tău! Ai rănit un om care te iubește.>> Atunci am înțeles cât de mult înseamnă suporterii. Și am încercat să nu mai greșesc față de ei.”

2015. August. Am fost pentru prima dată pe stadionul din Ovidiu, la meciul Viitorul – ASA Targu-Mureș. Extaziat, am scris în ”Național” următoarele rânduri: ”În spatele unei tribune e autostrada Soarelui, iar din cealaltă ai perspectiva Lacului Siutghiol. Acolo era un deșert. În acel pustiu fierbinte (de sub pământul Dobrogei începe focul Orientului), Hagi a construit un stadion. Înainte de startul partidei, gazonul era udat cu aspersoare. Pe arenele europene, aceste contribuții tehnice la dezvoltarea fotbalului nu reprezintă o noutate, dar jeturile de apă țâșnind din solul crăpat și rodnic doar în siluete de fum – asta da imagine!” E o imagine care mă va urmări mereu. Hagi a creat întotdeauna mult din puțin. Uneori a creat imens din nimic.

Fotbaliștii din România vor avea de câștigat atâta vreme cât Hagi va fi lângă un teren de fotbal. Nu-l vor ajunge, însă prezența lui îi va obliga. Transplantul de talent nu s-a inventat, dar tinerii au nevoie să vadă cum idolul coboară din portret.

author avatar
Razvan Ioan Boanchis Publicist-comentator
Publicist-comentator la "Național" din 1997. Ziarist original și de contra-opinie. Autor a zece cărți. I s-au decernat numeroase premii jurnalistice și literare. Îl citesc cu plăcere chiar și cei care nu îi împărtășesc părerile. Uneori, nici el nu e de acord cu el.
1.767 afisari

2 COMENTARII

  1. „În spatele unei tribune e autostrada Soarelui, iar din cealaltă ai perspectiva Lacului Siutghiol”
    -am inteles ca ale e PAMANT FURAT;
    e gresit?

    in rest ne-am amintit,
    „in balta cu boaste
    4 ochi luceshte:
    -e 2 peshte!”

Comments are closed.

Zenville

Ultimele știri

proger