România a fost prima țară comunistă care a stabilit relații diplomatice și comerciale cu Spania (1967) și Germania de Vest (1968). Dar să nu idealizăm lucrurile. România, mai ales după 1980, avea producție, dar nu avea produse. Ceaușescu a început printr-o mare deschidere mondială și pe urmă s-a autoizolat nu numai pe plan european, dar și în interiorul blocului estic. E semnificativă relația lui cu Gorbaciov. În 1981, la Moscova, Ceaușescu s-a certat cu Gorbaciov, secretar cu agricultura la acea vreme. „Gorbaciov l-a întrebat pe Ceaușescu de ce vrea să facă o poziție distinctă în relația dintre țările socialiste frățești. A fost o discuție gen ceartă între Ceaușescu și Gorbaciov de vreo două ore. Gorbaciov apăra valorile URSS, Ceaușescu apăra dezghețarea. După 1985, rolurile celor doi s-au inversat.”
Am citat dintr-o carte de mărturisiri – „În ochiul ciclonului”, dialog cu Constantin Boștină – mai mult decât relevante în contextul actual. Constantin Boștină a fost ministru și înainte, și după 1989, și președinte al Adunării Generale a acționarilor la Bursa Română de Mărfuri între 2003 și 2008.
Venind mai aproape, mi se pare definitorie, pentru politica românească din ultimi 32 de ani, o discuție pe care Boștină a purtat-o cu Juncker în 2017. „La acea dată circula următoarea sintagmă care îi aparținuse lui Tăriceanu: 7 – 17 – 27. I-am spus lui Juncker că România este pe locul 7 la nivel european ca potențial de suprafață și populație, pe locul 17 la PIB, dar la indicatorii calitativi de viață, de educație și sănătate suntem pe locul 27. Credeți că la finalul celui de-al doilea deceniu de integrare a României în Uniunea Europeană, cetățeanul român european, dacă nu se schimbă această situație, va mai fi mulțumit de Uniunea Europeană ca nivel de trai?”
Răspunsul lui Juncker: „La voi nu s-a înțeles ce înseamnă Uniunea Europeană. GUVERNANȚII VOȘTRI VIN LA BRUXELLES ȘI AȘTEAPTĂ SĂ LE SPUNEM CE SĂ FACĂ. SIGUR CĂ NOI LE SPUNEM CEEA CE CONSIDERĂM NOI.”
De la discuția asta au trecut cinci ani și de-aici intervin eu. Piața Victoriei, Covid, război și depășire de plan la „dacă-i ordin, cu plăcere!” Dar nu era niciun ordin, era o părere, cel mult o recomandare. Lăsați, tovarăși, că noi executăm și părerile, nu numai ordinele! De ce să ne complicăm cu egalitatea, când subordonarea e atât de relaxantă? Nașterea clasică ne pune în dificultate. Noi vrem o cezariană care lasă cicatrice serioase.
