„Toate familiile fericite sunt la fel, fiecare familie nefericita este nefericita in felul ei.” Asa incepe Anna Karenina.
Asta s-a intamplat in urma cu 30 de ani. Poporul roman s-a despartit – as zice, pretios, „s-a diseminat” – in milioane si milioane de nefericiri. Revolutia din 1989 a fost cel mai tragic si cel mai suprarealist moment al secolului XX, la care au participat romanii. Gura inchisa a lui Ceausescu ne-a costat 1143 de morti. Si atunci a inceput sa se vanda eroismul la kil, la metru patrat de teren, la certificat de revolutionar. Singurii eroi au fost mortii si raniti. Eroi sau sacrificati, nici nu mai conteaza. Pentru eroii neatinsi de gloante, dar atinsi cu diplome de vitejie, nu pot avea decat dispret. Eroismul e o chestie pentru oamenii fara meserie sau talent, care vor avantaje fiindca au stat pe baricade.
S-au dat recent niste imagini de la revolutie, cu Dan Iosif rastindu-se la cateva cucoane, intr-o incapere din C.C. „Si ce daca n-ati plecat acasa de pe 22 decembrie? Si io sunt aici de opt zile, ca si dumneavoastra! Va dati eroine acuma! Lasati, doamnelor, ca ati venit aici sa fumati un Kent, un BT!” Chestia asta ma impinge cu gandul spre anii 2000 -2010, cand le vedeai pe tarancutele infipte cum ocupau functii la corporatii. Le manau de la spate foamea si dorinta de a avea o geanta de firma. Femeia romana merita un rol mai important in filmul revolutiei.
Pentru asta m-as intoarce la niste replici definitorii din filmele romanesti de dinainte de ’89. Intai una din „Actorul si salbaticii”. Scenariul – Titus Popovici. Sigur, filmul debordeaza de falsuri istorice, dar Titus Popovici a fost stralucitor, ca de obicei. O slujnica traia cu un soldat. Si a povestit, foarte fericita, ca „acolo, de fata cu toata lumea, mi-a tras o palma. Inseamna ca-i sunt draga!”
Dar cele mai tari replici ii apartin lui Teodor Mazilu (sunt luate din schitele lui) si fac parte din „Singuratatea florilor”, un film care ne transmite ca un strungar si un taximetrist sunt superiori moral unui chirurg. In fine, o idiotenie, dar dialogul dintre fata de la dispecerat si alt taximetrist e memorabil. Taximetristul: „Io, cand primesc bacsis, sunt corect!” Genial! Tot taximetristul: „Iubita mea, asa vorbesti cu mine, care te apreciez si in afara orelor de serviciu? Dar ma mai iubesti si pe mine putin?” Fata de la dispecerat: „Nu stiu, dragutule, intai sa-mi fac Planul!”