„Greva profesorilor s-a încheiat, comentariile continuă”, ca să parafrazez un titlu de rubrică din presa veche. Profesorii trebuie respectați, într-o țară în care bogații fură de la săraci, iar bugetarii din primării, din ministere și din agențiile de Stat câștigă mai bine decât oamenii de afaceri. Pot să amintesc și de neînduplecații din instituțiile de forță. Milițienii au pensii mai mari decât medicii. În Germania premerkelioată (acum nu știu cum o fi), muncitorul de la Audi avea pensie mai mare decât polițistul. Și inginerul mai mare decât magistratul.
Pe toată perioada grevei am fost alături de profesori, deși nu meritau chiar toți să fie sprijiniți. La cererea cititorilor (sunt mulți – eu și sussemnatul) voi repeta o poveste.
Avem fel și fel de profesori. Cei mai mulți dedicați. Cum era mama. Din cele 50 de minute ale orei de curs, mama nu stătea mai mult de cinci, maximum zece minute la catedră. Trecea printre rânduri, vorbea, citea cu voce tare, punea întrebări – „tu ai ridicat mâna, răspunde!” – scria la tablă, o ștergea și o lua de la capăt. J’ai, tu as, il a, nous avons, vous avez, ils ont. Și, în paralel, „silence s’il vous plait”, pentru că în clasă erau mulți măgari, inclusiv fiul ei. Dar chestia asta se petrecea la clasa a cincea A. Oboseala se repeta la a cincea B, la a cincea C, la a cincea D – în aceeași zi. Pe urmă era o ședință de partid, deși mama nu a fost membru PCR, și mămica se întorcea acasă, unde trebuia să facă puțină – multă – curățenie și să audă tâmpeniile pe care le spuneau/ răcneau cei doi fii și soțul.
Și acum să vă istorisesc despre un profesor neamț de fizică. Știu de la o elevă a lui. Omu’ important venea în clasă. Străbătea distanța de la ușă până la catedră în șase minute. „Bună (pauză de 38 de secunde) ziua! Deschideți (pauză) cartea la pagina (încă o pauză, uitase numărul paginii) 36. Rezolvați problema numărul 5!” Și se făcea deja și un sfert. La și 46, profesorul neamț de fizică zicea „fetițele din prima bancă a fiecărui rând să strângă lucrările! Gata, le-ați strâns? Uitați-vă, fetelor, la rezultatul final! 19. Cui nu i-a dat 19 – a greșit!” Productivitate maximă. Profesorul neamț de fizică nici măcar nu corecta lucrările. De ce să le arate elevilor unde au greșit? La cât de chiulangiu era, cred că nu punea nici absențe.