Sambata, la Realitatea TV, inimosul Dorin Chiotea l-a avut invitat pe Dadi Graur, ditamai seful unei pravalii care nu exista – Asociatia Presei Sportive. In functie l-a pus Ioanitoaia. Nefiind un iezuit, ca Tolontan, lui nea Ovidiu i s-a facut mila de un prieten din tinerete, care iesise din circuit.
Plin de el, ca toti tampitii, Dadi Magnificul s-a apucat sa-si dea – de fapt, sa traga – aere de personalitate. „Fanus Neagu se lua deseori de mine. Pana cand m-am enervat si l-am injurat si io!”. „Minti ca o gazeta imperialista!”, te-ar fi pus la punct tac’tu. Cand aparea Institutia Fanus Neagu in fata lui, Dadi strivitul ingheta. In pauza unei emisiuni, nea Fane l-a intrebat pe prostoboul Graur cine a comentat ultimul meci al nationalei de fotbal. Graur, doldora de sine, a raspuns: „Un baiat bun, crescut de mine”. Atat i-a trebuit celui care dadea ora exacta peste rasaritul si viscolul metaforei. „Daaa, e un baiat bun? Crescut de tine? Numai tu poti sa fii mai idiot decat el!”.
Spre sfarsitul tocsoului de la Realitatea, Graur a cautat drumul spre poiana culturii. Poteca era lina, dar a insemnat o proba de alpinism pentru Dadi Magnificul. „Daca doriti sa stiti ce se intampla cu noi, cititi «De ce este Romania altfel?», de Lucian Boia!“. Ma, zevzecule, de ce te bagi unde esti nul? „De ce este Romania altfel?” reprezinta cea mai inconsistenta, cea mai vulnerabila carte a lui Boia. Critica a facut zob respectiva brosura – pamfletel. S-a scris ca Boia a fost o dezamagire in raport cu el insusi, ca umoarea a inlocuit rigoarea care l-a consacrat pe autor, ca si Tanzania sau Islanda e altfel. Graure, nataraule, cartile de forta ale lui Boia sunt „Germanofilii” si „Capcanele istoriei: elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950”! Cand mai vrei sa citesti, scoate din sifonier geaca de piele din Suedia si vezi daca sunt blestemati hotii pe eticheta!