Nu halesc Centru Vechi. S-au reparat 6 strazi din vreo 25, cate sunt acolo. Daca vrei sa mergi in Centru Vechi cu o domnisoara sau cu o doamna, trebuie sa-i cumperi a doua zi pantofi, fiindca romanca s-a nascut pe tocuri. Isi rupe tocurile in piatra cubica.
Centru Vechi al lor n-are nicio legatura cu acel Centru Vechi livresc, cu Pasadia, cu Craii lui Matei(u), cu gradinile lui Brancoveanu, care se intindeau de la Universitate pana pe Cheiul Dambovitei, dupa cum povesteste C. Gane, in „Trecute vieti de doamne si domnite”. Strada Lipscani isi trage numele de la negustorii din Leipzig – Lipsca. Veneau nemtii cu marfa. Iar rumoarea din Centru Vechi, berea, muzica house, shoturile nu ma atrag deloc. Exista doar vreo doua carciumi cu fete de mese albe, unde poti sa bei un sprit si sa mananci o friptura.
In fine, nu parerea mea despre Centru Vechi va intereseaza. Cam lunga si parazitara introducerea – mi-am tras deja doua palme! Broscarul infatuat si lefter de idei Gonetti isi duce interesele in Centru Vechi. El linge o bere la misto, secundul Prichindelli rade un frigider pana apuci tu sa te asezi pe scaunul inalt, de bar, iar invitatii se uita bouche bee la Gonetti. Le povesteste despre ilustrii sai „colegi” Baresi, Maldini, Conti. Prostii. El era in lotul acelor echipe ca Marginean la Dinamo ’83 sau ca Viscreanu in marele Dinamo al lui Mircea Lucescu. Dar invitatii, cine sunt distinsii invitati? Era sa scriu atarnusii, dar nu se face, pentru ca ii respect. Invitatii sunt cativa oameni ai muncii din galerie, o institutie luata in serios in Romania, si doi trei ziarici care impanzesc presa cu sagetile si mizeriile acestui anonim. Secretul prapaditului Gonetti? A gasit niste prapaditi mai prapaditi decat el. Prapaditul parsiv se foloseste de prapaditii – prapaditi, adica naivi, adica ai nimanui. In ochii lor, Pinochio e Don Corleone.