Ghetouri, nu spitale

1. Un om foarte cunoscut și drag mie a ajuns la trei noaptea, sâmbătă spre duminică, la Spitalul din Constanța. Concentrez povestea lui legând whatsapp-urile pe care mi le-a trimis. „La Constanța – ghetou, nu spital. Am stat într-o cameră de trei metri pe trei cu doi inși. Unul avea demență senilă, celălalt plângea nonstop. Frații Karamazov, nu alta! În saloanele libere se odihneau infirmierele. Abia pe la zece dimineața, după ce au început telefoanele, cucoanele s-au mai înmuiat. Fără telefoane ești fiul ploii. Doctorii sunt cum trebuie, dar asistentele și infirmierele numai că nu te scuipă!”

2. După ce a paralizat Justin Bieber, nu ne mai îndemnați să ne vaccinăm? Sper că vedetele noastre au făcut doza a patra. Mai țineți minte monologul tenebros de la radio „pandemia a închis cortinele teatrelor?”

3. Noutăți de la Costinești. Un corporatist pe stradă. Nu putea să meargă și el cu mașina, pe jos sau măcar cu bicicleta. Băiatu’ era pe trotinetă. Încă nu sunt piste de trotinete la Costinești, slavă Domnului! Și mergea voinicul, se apropia de mine și deodată poc! „Aloooo, oprește-te și întoarce-te! Vezi că ți-a căzut telefonul!” Răspuns: „aaaa, am simțit io!” Daaa, ai simțit dimineață o erecție și n-ai rezolvat-o, că erați mai mulți în cameră! S-a întors, a luat telefonul și mi-am mulțumit singur că i-am păstrat niște bani în buzunar. A doua de la Costinești. Era o plajă unde se duceau pe vremuri nudiștii și mi s-a povestit că nu se mai duc, așa că marți dimineață m-am dus eu. De la distanță, frumos, numai familii. Mama, tata, copiii și bunica. Când am ajuns să-mi las prosopul, surpriză! Eram singurul român de pe plajă. Eu și frații mei ucraineni, fiindcă românii trebuie să muncească, n-au bani să facă baie în Mare când nu e sezon. Mi-a plăcut că erau și frați ucraineni in vârstă de 30-40 de ani. Făceau războiul la Costinești. Unul avea și binoclu. Se uita spre Sevastopol. Slava Ukraini!