Gheboasă și 10 august

Da, da, am reușit în viață! L-am văzut pentru prima dată pe Gheboasă. În emisiunea lui Victor Ciutacu. Când improvizează versuri de oligoid, Gheboasă e mai cuviincios decât invitata predilectă a lui Ciutacu în momentele în care modista voluptuoasă ca o găină de Gostat își prezintă, pe centurile de socializare, aschilambia prevăzută cu șuncă de Praga doar la intersecțiile inghinalilor cu lenjeria din sudul Franței.

Încercând să se disculpe în țara inculpaților, Gheboasă a fost mai elocvent decât avocații, care oricum iau banii degeaba, fiindcă n-au nicio putere în România. „Io am cântat un vers scris de un copil care n-avea nimic în cap”, a zis Gheboasă. Absolut! La fel a fost și în Piața Victoriei, unde s-a lansat sloganul educativ „M…ie PSD!” Fără îndoială că individul amfibiu și vâscos pe nume Dragnea merită să fie sorcovit cu aceste cuvinte, dar nu asta-i discuția.

Eu am auzit că și în Piața Victoriei s-ar fi inhalat substanțe discriminate la Untold. Apropo, joi e 10 august. Sper că n-ați uitat „Mitingul Diasporei”, de pe 10 august 2018, ziua în care jandarmii au dat cu gaze, iar Diaspora (din Colentina și din Drumul Taberei) a aruncat cu borduri. Ce-or fi ingerat gladiatorii de la Rezist? Sub fundul girafei de la Antipa, inocenții furajați de oengeuri, dar oripilați de corupție, au consumat doar idealuri și iaurt.

Se autosatisface prin blugi cine își închipuie că mai poate influența tineretul. Vreți să știți ce are în cap noua generație? Vă povestesc. Am un prieten care ține o plajă în Eforie Nord. În fiecare an aduce, pe post de beach-boys, cinci-șase adolescenți din satele dobrogene. Copii cu opt-zece frați acasă. Din prima șpagă, băieții își iau țigări Sobranie. După o săptămână, apar adidașii mai scumpi decât ai patronului. Și pe 15 august cer salariul anticipat pe două săptămâni, ca să se tireze după 16 august încolo să-și cheltuie ultimii bani la Mamaia. Se apucă să-i spargă sâmbătă seară și duminică la prânz au deja datorii. Ar fi putut să câștige de zece ori mai mult la plajă într-un mod simplu și cinstit. Plimbând o tavă în mână, la mișto, printre șezlonguri. „Vreți, doamnă, o cafea? Domnule – o bere?” Cinci lei de acolo, zece de dincolo, lejer câteva sute de lei pe zi. Dar ei sunt șmecheri. Se adună pe sezlongurile neînchiriate, fumează Sobranie și încearcă să dea alte două-trei șezlonguri pe blat, fără să se prindă patronul.

Ăștia mici nu se compară cu generația mea, care a compromis și UTC-ul mai mult decât au făcut-o activiștii de partid care au prăduit activele UTC după revoluție. Cameristele din hoteluri nu mai fură becuri, ca în tinerețe. Au și ele 50 de ani, s-au rafinat. Vin cu becul ars de acasă și îl înlocuiesc.

 

author avatar
Razvan Ioan Boanchis Publicist-comentator
Publicist-comentator la "Național" din 1997. Ziarist original și de contra-opinie. Autor a zece cărți. I s-au decernat numeroase premii jurnalistice și literare. Îl citesc cu plăcere chiar și cei care nu îi împărtășesc părerile. Uneori, nici el nu e de acord cu el.