Georgescu. Sau lumea nu mai gândește ca în decembrie

1.  Se zice că ar fi cotizat și Ioan Nicolae pentru campania lui Călin Georgescu.  Nicolae – mare investitor în ogoarele patriei. Mie mi se părea că avea agricultura pe obraz, iar îngrășamintele chimice și le-a pus în păr. Nu știu ce treabă a avut Nicolae cu Georgescu, dar sunt convins că pe hectarele lui de extravilan nu s-au găsit coifuri dacice. Omul poseda parc de mașini, elicopter, procese cu Statul, iar obiectele lui de artă erau plasma din sufragerie și faianța din baie. Altfel, colecționar. Strânsese pe pereți căpățâni de animale vânate. Oare cerbii ăia își vopseau și ei coarnele?

    2. În aceste zile este vânată și Raluca Turcan. Așa ne purtăm cu un ministru al culturii care și-a tocit vuittoanele pe băncile bibliotecilor din sediul Partidului Democrat condus de Băsescu și Udrea? Pentru doamna Turcan, cultura înseamnă feroneria și pielea poșetelor, dar o prefer oamenilor școliți pe bune care i-au tămâiat pe Udrea și Băsescu. Diferența dintre Udrea și intelectualii lui Băsescu e că Udrea era candidă cultural și a riscat pe sume demențiale, în timp ce intelectualii lui Băsescu s-au umilit pe sume domestice și pe urmă s-au apucat să le dea binefăcătorilor lecții de onoare.

    3. Dacă piesele de patrimoniu erau ale dacilor, de ce se indignează și cei care te fac ”dacopat” pentru că îți repugnă Clotilde, Vlad Voiculescu și Dan Barna? Lui Georgescu i s-au sfărâmat procentele fiindcă lumea își dă seama acum că profetul de la Maglavais e doar un delir sacadat. Dar în decembrie 2024, Georgescu a reprezentat curentul anti-PSD și anti-USR. ”După jaful pesedist și scârba produsă de USR, ce-ar mai putea să facă Georgescu? Lăsați-l și pe el, că n-are cum să fie mai nenorocit decât ăștia.” Așa au gândit mulți. Georgescu a avut marele noroc, declinat la masa verde a CCR, că noi nu l-am cunoscut. În 2025 nu l-aș vota pe Georgescu. Și dacă ar întâlni în turul doi un userist fundamentalist (unul ca Drulă sau Vlad Voiculescu), aș sta acasă în duminica electorală.

   4. Sfârșitul anilor ’90. Făcusem un interviu cu Cornel Dinu, în care a vorbit despre ”un oarecare domn din Vamă”. Rapid și Dinamo se băteau pentru titlu. După vreo săptămână l-am cunoscut pe Dinu Gheorghe. Din tot ce spusese Procuroru’, pe Dinu Gheorghe îl deranjase doar chestia aia cu ”vama”. Pe urmă l-am tot reîntâlnit. Pe stadioane, în restaurante, la Constanța, la Hamburg, când s-a calificat Rapidul, la piesa ”Dineu cu proști” de la TNB. Ăștia care n-au jucat în fotbal, dar au intrat în fenomen, vorbesc mult și aiurea. Dinu Gheorghe sintetiza un meci în trei vorbe și un zâmbet pe sub mustață, iar într-o frază și două priviri anticipa un tur de campionat. ”Lasă, o să vezi tu că va fi cum ți-am zis!” Și ieșea cum zicea el. Dumnezeu să-l odihnească!