1. Corporatistul e foarte ușor de recunoscut la Mare. A luat vitamina D de la neonul din halelele alea oribile din metal și sticlă. E cel mai albinos de pe plajă și are pe șezlong capodopera memorialistică „Povestea mea”, de Michelle Obama. Soțul uriașei memorialiste – altă capacitate! Citez din Sebastian Bodu, care a distrus fotbalul, dar nu scrie rău. „Trump reușește să pună la masă Israelul și Emiratele Arabe Unite, care semnează un acord diplomatic. Obama primește Nobelul pentru Pace imediat după ce câștigă alegerile din 2008 doar pentru că promite pace. Cel mai rușinos Nobel din istorie. Nu mai zic că, până la sfârșitul primului său mandat, a generat războaie civile în tot Orientul Mijlociu și în Nordul Africii”. Fiind prieten cu un șef de corporație (prieten vechi, de pe vremea când era zdravăn la cap), i-am propus să își invite colegii – inclusiv pe cititorul doamnei Obama – la o pescărie din Mamaia, aflată pe malul Lacului Siutghiol. Pescăria e deschisă în anii ’90. Acum aștept rezultatul. Eu am vrut să-i ajut pe corporatiști să economisească niște bani. Dacă mănânci o saramură acolo, două zile nu mai ieși din cameră.
2. Calitatea școlii online se vede și la Mare. Generația de după Selly e mai promițătoare decât liceenii de azi. Un prieten are un fiu în clasa a treia. Ăla micu’ i-a trimis un mesaj lu’ tac’su. Își amenință părintele, normal. „Dacă nu VI mai repede…” Scrisese „vii” cu un singur „i”. Și pe urmă pusese niște emotimuci. Dar nu erau emotimuci din aia hliziți, de culoare galbenă. Erau emotimuci roșii. Și se încruntaseră maimuțele roșii! L-am întrebat „ce-s dracii ăia roșii, nepoate? Dacă mă enervează, le dau și un capac!” Mi-a răspuns cu superioritate: „sunt emoji angry!” „Bravo, nepoate! Scrii vii cu un singur i, dar știi cu emoji angry! Ești bun de userist!” Ați văzut că useriștii s-au supărat fiindcă Patriarhul a cerut să se dea note și la Religie. Foarte bine. Eu aș examina și părinții useriști. Le-aș adresa întrebarea „ce părere are USR despre botez”?
3. Undeva, în nordul unei stațiuni estivale din România. Pe plajă, la 500 de metri de un hotel de cinci stele, un tobogan ruginit și înalt cât un bloc de trei etaje. „De când nu s-a mai dat nimeni pe toboganul asta?” „De la mijlocul anilor ’90!” „Și de ce nu e recondiționat sau vândut la fier vechi?” „Pentru că se află pe terenul unui nene, care voia să facă un hotel. A luat aprobare de P plus 7, dar nu mai are bani să construiască. Nu dărâmă toboganul fiindcă vrea trei milioane de euro pe teren”. Ați văzut ce ușor e să sluțești o zonă frumoasă și să micșorezi valoarea altor investiții?