De vreo 10 ani rad, rad si tot rad de brigadierii corporatisti, dresati la team-buildinguri. Eu rad, ei devin colhoznici care raporteaza in romgleza, iar multinationalele, aceste sovromuri updatate, prospera.
Cel mai mult imi placea cum se duceau neoutecistii in padurile de pe Valea Prahovei, iar managerul strainache zicea „acum adunati vreascuri si faceti o coliba! Va dau o jumatate de ora!”. La o asemenea mizerie, reactia logica ar fi fost „ma, englezule sau olandezule de pielea polonicului, dar nu vrei sa-i sap io o groapa lu’ tac’tu? Sunt om cu plozi acasa, nesimporcule! Cel mai smecher stramos al tau a avut macar o paduchelnita de 8 metri patrati in suburbiile Londrei sau ale Amsterdamului? Stai si tu 6 luni, un an, langa Arcul de Triumf, cu chirie, dar ai talente de colonist!”.
Povestea cu padurea si coliba e depasita. Am auzit ca, mai nou, sclavetii corporatisti se imbratiseaza, din ora in ora, in halele alea din sticla si otel. „Am fost awardati sa pick-up-am nu stiu ce! Free hugs, free hugs!”. Si se apuca sa se imbaloseze si sa se bata pe spinari, la comanda. In traducere de strada, „free hugs” inseamna „pupa-ma tu, ca mie mi-e scarba!”.
Pana acum am glumit asa, mai in relief, in acvaforte, dar in final am o intrebare serioasa. Voi folosi majuscule si un neologism hapciupalitic, ca sa inteleaga si corporatistii ocoliti de DNA. Puscaria e doar pentru patronii bastinasi. NU VA E, BA, RUSINE SA EXTERNALIZATI TOT PROFITUL OBTINUT IN ROMANIA?