Intelectualul român – om de cararacter! La începutul anilor ’90 era o emisiune la TVR, „Lumină din Lumină”, dedicată Bisericii. Dăduseră Euharistia și Filocalia în toți culturnicii. Ei, de fapt, fuseseră monahi și ar fi vrut să scrie patristica, dar i-a lucrat Ceaușescu.
Toți intelectualii (impostorii) de prestigiu au prestat la „Lumină din Lumină”. Și au povestit ce eroi au fost (mincinoși sunt încă) și cum s-au dus să fie nași în Biserică, dar pe blat, înșelând vigilența secretarilor de partid. Ce uitau să mărturisească e că secretarii de partid erau chiar ei. Azi, când Biserica e atacată pe bani despre care nu întreabă nimeni de unde provin, cucernicii din anii ’90 tac. Eu sper că arhiva emisiunii „Lumină din lumină” mai există și putem revedea pleiada de smeriți. Mulți dintre ei au devenit „lumini călăuzitoare” în Piața Victoriei, când se aprind noaptea ecranele telefoanelor, ca făcliile legionarilor, pe timpuri. Asta-i situația, Corupția ucide, iar tehnologia – gadget abrutizează. Piața Victoriei a devenit o mixtură de marxism și ideologie de dreapta – anii 1930. Băieții pretind că sunt de dreapta, dar înjură Biserica și patronii.
„Va băgăm la pușcărie, vă omorâm!” și tot așa, acesta e repertoriul. Doar comuniștii au procedat astfel, din 1948 până prin 1960 și ceva. Pesediștii te ignorau, n-aveai loc în nicio combinație, erau lacomi și lipsiți de subtilitate, dar nu te băgau la pușcărie. Ăștia mici sunt produsul obnubilării colective. Impetuos eclozatul Andrei Caramitru a zis despre un dușman închipuit de-al lui că e „inuman de rău.” În condițiile astea, Caramitru junior e „uman de hazliu”. Iar Barna, viitorul contracandidat al sasului elocvent ca un Trabant, e „inuman de absurd”. A delirat că tragedia de la Caracal nu s-ar fi întâmplat dacă era el la Cotroceni. Eu sunt convins că Fred și Barna de la PLUSR ar fi blocat și cutremurul din 1977. Ne ocolea seismul de pe 4 martie, cu tefeliștii la butoane. Ceaușescu nu era în țară, pe 4 martie 1977, dar când s-a întors nu și-a permis să spună că învingea el cutremurul, cum a făcut Superman, cu falia desprinsă din California.
Adresându-mă generației gadget, dau și eu exemple din filme jenibile. Că doar nu din cărți. Știți cum numesc ăștia mici anticariatul? Bookotecă. Era să mă și încing cu un băiat de la o Bookoteca. Să vedeți cum s-a întâmplat. Caut de doi ani romanul de șantaj „Oameni cu joben”, de Zaharia Stancu. Nu există decât ediția din 1941. Mi-a făcut rost de carte un anticar vechi, dar updatat, și a promis că mi-o va aduce un angajat de la Bookoteca nu știu care. A venit campionul de la Bookoteca și se uita urât la mine. „Ți-am făcut ceva?” „Nu mai ții minte?” Avea 20 de ani, dar mă tutuia. „M-ai stropit!” Doamnelor și domnilor, așa e, avea dreptate! Când stau la semafor și văd în oglinzile laterale că se apropie o trotinetă electrică de mașina mea, ei bine, tocmai atunci apăs pe maneta care declanșează spălarea parbrizului.