1. Franța și Moldova l-au scos președinte pe Nicușor Dan. Dar țările astea două știu să se și protejeze. Vin cu exemple.
2. Am închiriat mașină în aeroportul din Nisa. ”Dacă mergeți la Monte Carlo, care nu-i în Franța, trebuie să ne dați încă 36 de euro. Dacă mergeți în Italia, tot 36 de euro.” Taxa asta nu era până acum câțiva ani, o cere o firmă, nu Statul, dar oamenii prind străinul și nu stau să-l cocoloșească, așa cum fac țările slabe. Așadar, ”mergeți la Monte Carlo și în Italia?” ”Nu.” Bineînțeles că m-am dus. Acum vreau să văd dacă o să-mi tragă banii din garanție. Dar eram dator să încerc. Chestia asta am învățat-o în urmă cu 27 de ani de la Giovanni Becali. Tot în Franța. La Paris. Meci România – Tunisia. Eram cu Giovanni în mașină și uitase „parbrizul” pentru intrarea cu mașina în stadion. A încercat pe la șapte-opt porți, n-a reușit, toți din mașină îi asigurau că pot merge un kilometru pe jos, dar în fața tribunei oficiale erau președinți de cluburi și alți agenți de jucători și el nu voia să apară în calitate de pieton. Așa că a insistat până i-a ieșit. Și mi-a zis ”ține minte, că ești tânăr! Mereu trebuie să o încerci. Dacă îți ies două din zece, ești bun!” Acum aștept comentariile panaramezilor intransigenți care îi schimbă pamperșii Girafei de la Antipa. Mă încântă indignările cartofilor care s-au născut direct în tigaie.
3. Eram la plajă la Mamaia cu Serghei Mizil și a venit un cetățean moldovean, ca să-l felicite pe Serghei pentru că l-a măscărit pe fostul deputat PSD Cristian Rizea. Nu știa să găsească filmele alea pe youtube și s-a lamentat până i le-am căutat și i le-am trimis eu. Omul a mărturisit că marea iubire România-Moldova e întreținută de pașapoartele U.E. și că respectă un singur român. ”Care era moldovean.” Pe Ștefan cel Mare. Nea Ștefan era pentru el ca Decebal pentru Călin Georgescu. Fănică the great era și cel mai mare poet, și de la Jackie Chan în sus, se pricepea și la navete spațiale, dar câte nu făcuse nea Fane! Serghei i-a răspuns că el nu vorbește rusa, însă știe patru cuvinte în engleză. Metro – Goldwin – Mayer și la al patrulea a început să ragă exact ca leul ăla de pe generic.
4. Americanii care ajung la Chateau d’If se emoționează pentru că ”în celula asta a suferit Monte Cristo.” Și francezii nu le strică bucuria. De ce le-ar povesti că a fost un personaj literar, nicidecum istoric? La Constanța, în zona peninsulară, avem stradela Vântului. Desparte vechea mahala grecească de cea armenească și e de un pitoresc mediteranean. A circulat legenda că Andersen a fi fost inspirat cea mai îngustă stradă din Constanța atunci când a scris nu știu ce basm. În loc să spunem că ”Fetița cu chibrituri”, de pildă, e puiul Constanței, noi îi chemăm pe istoricii bățoși care povestesc că Andersen a venit la Constanța pe vremea când orașul avea doar câteva străzi. Vă dați seama câți bani ar ieși din lipitura Stradela Vântului – Andersen? În 2025 suntem ca sovieticii care scoteau ”Contele de Monte Cristo” cu prefețe în care se scria că ”evadatul” era un îmbogățit peste noapte, care exploata lumea și își batjocorea dușmanii. Era un infractor, normal. Ar fi trebuit să-și doneze averea colhozului.