Deși n-am dat niciodată o chiftea pe spiritul de echipă (oamenii care au schimbat lumea au fost individualiști), m-a impresionat și pe mine fotografia cu jucătorii din Danemarca strânși în jurul colegului care era între viață și sintagma progresistă „a trecut în neființă”. Oamenii se duc la Dumnezeu, „în neființă trec” decreștinații. Iar „spiritul de echipă” a fost distrus de cei care au vorbit în exces despre „spiritul de echipă”. Ipocriții care aruncă lozinca „dragii mei, noi suntem aici o familie” sunt ăia care iau banii, sunt șefii. Niciodată fraierul grupului nu va avea dreptul să mobilizeze lumea cu „să fim uniți, să fim o familie!”
Pentru mine, fotbalul este cel mai frumos sport, dar și cel mai dur sport. Nu hocheiul (unde echipamentul de protecție are 10 – 15 kile), nu fotbalul american (diferența dintre rugby sau fotbal și fotbalul american e aceea dintre morun la cuptor și cheeseburger). Fotbalul e mai dur și decât un sport superb cum e boxul, iar aici mă confirmă statistica. Cei mai mulți sportivi morți au fost pe terenul de fotbal.
Tot fotbalul dă cel mai înalt exemplu al ratărilor generate de o dragoste imensă. Mulți băieți au iubit acest sport, n-au putut trece de nivelul Diviziei C și i-a prins vârsta de 30 de ani în Divizia C sau în campionatul județean, fără bacalaureat și fără meserie. Fotbalul și iubirea mea pentru fotbal sunt în basmul meu de mai jos.
Gooool, gooool! Tricoul se ridică deasupra capului, numărul și numele jucătorului se pierd printre cute, inițialele sponsorilor se mototolesc. Rămas în maieu, autorul golului se îndreaptă spre galerie și arată un mesaj inscripționat cu carioca. Asta e povestea scrisă a unui gol. Vă dați seama câte astfel de povești necunoscute se găsesc sub tricourile fotbaliștilor care n-au reușit să înscrie. Și fiecare ar fi avut ceva de transmis. O promisiune, o declarație de dragoste, o doză de trufie. Orice echipă de anvergură are trei – patru fotbaliști căutați de reporteri, după meci. Ceilalți au ca unică șansă de exprimare un gol care nu vine. Și mi-i închipui cum migălesc literele cu o seară înainte de joc. Emoție, speranță, răzbunare. De partea cealaltă, un destinatar înșelat, care se încăpățânează să aștepte, să aștepte, să aștepte. Tare aș vrea să știu ce și-au scris pe maieuri fotbaliștii unei echipe care a luat o bătaie la zero. Mici drame mâzgălite pe bucăți albe de bumbac. Mesaje ratate către un tată bolnav, către o sora fugită de acasă, către o mamă fără bani de lemne.
