Cristian Tudor Popescu a fost o minciuna. Si „Adevarul” lui a fost o minciuna. Si „Gandul” lui a fost o minciuna. Si ideea de presa quality a fost o minciuna. Un falimentar pe linie certa politicienii hoti, iar aia se faceau ca tin cont de parerile lui. Se meritau unii pe altii.
Dar ozenistul cu gecuta de fochist nu se rezuma la politicieni. Opiniotul avea ceva de impartit si cu Hagi, si cu posteritatea lui Nichita Stanescu. Doua repere ale unui neam fara prea multe repere au fost macelarite (demitizari, revizuiri, sigur, sigur!) de un ciudat care a trait 25 de ani din bani disociati de cearceafurile fastidioase de hartie, care se ingalbeneau pe tarabe. Pui 100 de lei pe ecranul unui xerox si ce iese din burta aparatului reprezinta modul de plata al priceputului national. N. Manolescu zicea, in gluma, ca, in tara asta, nu se poate trai fara CNP si fara CTP. Lasati, lasati, ca se poate! De multi parlamentari sau ministri ajunsi in puscarii imi pare mai rau decat de un Popescu fara ziar. Tenismanul farfuriot a deversat mai multa demagogie decat toate campaniile electorale la un loc. Vorbea despre binele natiunii si a falimentat tot, tot, tot. Ziarele lui erau tot timpul cu cinci ani in urma tendintelor din presa. In scris, se descurca binisor, recunosc. Tolontan, insa, sustine ca e cel mai talentat dintre noi. Cataline, ii ai in redactie pe Buzarin, pe Paraschivescu, pe Adrian Georgescu! Ai putea sa le ceri iertare pentru idiotenia asta. Pana in 2011, in ziarele noastre a semnat si Fanus Neagu. Popescu era mai talentat si decat „frumosul nebun” al cuvintelor policrom aliate? Ti s-a atrofiat simtul ridicolului, Cataline?