Trei „scurte” cu Vlad Voiculescu (sunteți mândru de el, domnule Tolontan?) și pe urmă trec la lucruri serioase, la oameni doldora de realizări. La Răzvan Lucescu.
1. Medalia de bronz pentru Vlăduț. I-a spus unul în Parlament că „una vorbim, alta fumăm”. Ministrul Voiculescu s-a grăbit să dea răspunsul: „nu știu ce fumați dumneavoastră…” Puiule, așa să discuți tu cu votanții tăi din Centrul Vechi! „Una vorbim, alta fumăm” e expresia lui Tudor Arghezi, n-ai auzit de el. Și se pare că Arghezi o rostea des. Le-ar fi spus-o, față către față, și lui Gheorghiu – Dej, și lui Zaharia Stancu, și unor preoți.
2. Medalia de argint pentru Vlăduț. „Îți trebuie ceva tupeu ca să folosești această dramă (incendiul de la Spitalul Matei Balș, n.m.) împotriva mea!” Nu e dramă, e tragedie. Drama e când ești într-o poziție pentru care n-ai pregătire, tragedie e când mor oameni. Drama e și când umbli cu un cameraman după ține și te ovaționează salamandrele oengiste de după Colectiv.
3. Medalia de aur merge tot la Vlăduț. „Autorii direcți ai dezastrului din sistemul de sănătate este PSD și mafia pesedistă”. Deci ei ESTE autorii, nu? E clar, nu meriți să fii ministru al Sănătății. Trebuie să fii ministru al Culturii. Și al învățământului. Începi cu digitalizarea școlilor și pe urmă găsești tu timp să înveți – online – și ceva gramatică de clasa a doua. Vin eu și te trec clasa. O să susțin că te-a inspirat Nichita Stănescu – nu a lucrat la Viena, nu-l cunoști. Citez din Nichita, ca să te ajut. „Este vorba despre fericire, care ea ne este, dar noi nu o suntem”.
Am promis că trec la un om de temelie și de triumf, la Răzvan Lucescu. În ultimii trei – patru ani, Răzvan Lucescu a câștigat campionatul Greciei (de două ori, nu o dată, de două ori), Cupa Greciei, Champions League a Asiei, campionatul Arabiei Saudite. Dacă erau alții în locul lui, defilau pe la televizii. S-ar fi dus și în America și ar fi mâncat literele de pe dealul unde scrie HOLLYWOOD, zicând „aloooo, aici trebuie să fie numele meu!” La mulți ani, Răzvan Lucescu (născut pe 17 februarie), și nu fi supărat că nu mai ești la Al Hilal! În Orient, recunoștința pe termen scurt e ca lampa lui Aladin. Iar pe termen lung, recunoștința e o cămilă deșelată.
Ca întotdeauna când ajung la fotbal, fac paralele abrupte. Când eram mic, eu și colegii de școală ne întrebam „tu ții cu Steaua sau cu Dinamo?” În primii ani de după revoluție am lăsat-o mai subțire cu fotbalul. Eram toți împotriva FSN și ne întrebam „tu ții cu PNL sau cu PNȚ c.d.?” Ne-am întors iar privirile spre fotbal pentru Brescia Romena (Mircea Lucescu antrenor, Hagi, Răducioiu, Sabău, Mateuț pe teren) și pentru America ’94. Astăzi, ne întrebăm „tu ții cu Pfizer sau cu AstraZeneca?”
