1. Există sate unde noile partide nu sunt în stare să ia niciun vot. Și ce facem? Nicio problemă, o să procedăm ca în cărțile lui Zaharia Stancu. Vom izola electoral satele alea. “Gata, zicea prefectul, băgăm carantina, a izbucnit exantematicul!” Tifosul exantematic s-a updatat.
2. Știți foarte bine ce părere am despre online. O părere execrabilă. Dar cred că votul prin corespondență ar merita o șansă. În America, de pildă, tot Statul New Jersey va vota prin corespondență. “Noi nu suntem America”, știți replica. Totuși, putem face un experiment. La câte experimente se fac pe noi, mai contează unul? Luăm trei orașe de 40.000 de locuitori. Unul din Moldova, unul din Oltenia, unul din Ardeal. Din 120.000 de oameni votează maximum 50.000. N-ar afecta prea tare soarta alegerilor. Dar am vedea care sunt beneficiile, riscurile și vulnerabilitățile votului prin corespondență.
3. Intelectualii lui Băsescu n-au mișcat o unghie împotriva lui Ceaușescu, dar abuzează iarăși de anticomunismul la seral și îl ponegresc pe Radu Călin Cristea – mort de trei zile. E cazul să le mai dau un citat din cartea lui R.C.C., “Împăratul cu șapcă – Regimul Băsescu și elitele sale.” Aezii și titirezii lui Băsescu nu lucrau la “Scânteia”, așa că n-au scuza că i-ar fi somat cineva să-l odangească pe Ceaușescu. Citez din “Împăratul cu șapcă…”: “Absolut nimeni nu te putea obliga să inserezi citate din Ceaușescu și clasicii marxismului în articole menite publicării în reviste culturale și studențești. Riscai în cel mai rău caz să nu apară sau să fie amânate. Funcționa însă un reflex de prevenție: membri ai redacției, precum și unii dintre colaboratori socoteau că își solidifică poziția în schema editorială sau că înlesnesc calea spre tipar a unor texte îndopându-le ca pe niște gâște bete cu citate mărețe, de obicei din Nicolae și Elena Ceaușescu. Astfel proceda și V. Tismăneanu. Se burdușea cu pașapoarte ca să evite probleme de viza ideologică.” De la citate din Ceaușescu, băieții au trecut la omagii lubrice aduse Elenei Udrea.
4. Azi, femeile “cu rotunjimi ravisante” (așa o exaltau guduratorii pe Udrea) nu mai au trecere. Laura Vicol, de meserie avocat, și Elena Băsescu, de meserie fiică și mamă, vor candida pentru PSD și PMP. Cele două doamne care atrag privirile sunt prietene și s-au pozat într-un club. Erau în fuste scurte, fiindcă nu se puteau duce în club în robe negre de magistrale magistrate anticorupție. Bineînțeles că ziaricii și panaramezii de pe centurile de socializare s-au apucat să le măscărească. Dacă apăreau în poze doi Billy boys useriști, într-o abordare pasională, nu s-ar fi considerat că e ceva grav. Băieții care împart aceleași idealuri și același aparat de bărbierit își antrenează nădejdea că vor fi, în curând, o majoritate.