„Anul acesta au murit si Mircea Horia Simionescu, cel mai original prozator roman postbelic, si Mircea Ivanescu, poate cel mai important poet al aceleiasi perioade. Ambele disparitii au fost cvasi-ignorate de presa care a transformat insa in priveghi national mortile unor scriitori mediocri precum Adrian Paunescu si Fanus Neagu.
Va dau intalnire in posteritate, cand MHS si M. Ivanescu vor fi inca vii!”, sustine Marius Chivu, in „Dilema Veche”. Bine, bine, veti intreba, dar cine e si de cand da verdicte acest mucos impetuos? Daca ma prindea nervos, il faceam balos cocarlos. Eu am mai vazut filmul in care joaca Marius Chivu, un lacheu literar in varsta de 30 si ceva de anisori — pacat de ei. Revizuiri, demitizari, flecustete. Din ’90 pana acum s-au schimbat doar putoii care cred ca au descoperit Parisul la Targoviste. Mai precis, la „Scoala de la Targoviste”. De 20 de ani ne toaca astia cu „Scoala de la Targoviste”, „Cercul de la Sibiu” si inevitabilii optzecisti.
In 1996, un gazetar important, brailean ca Fanus, mi-a imprumutat „Dictionarul onomastic” al lui MHS, cu mesajul: „uite aici scriitor, mai lasa-ma cu Fanus!”. Am citit cartea. Ingenios, ludic domnul MHS. Un prozator interesant. Termenul e valabil si pentru poetul Mircea Ivanescu. Interesant. Dar unde sunt mierea si sangele care curg cand intepi hartia? La Fanus Neagu, la Paunescu. Nici mie nu mi-a placut ca l-au votat pe Iliescu si l-au injurat pe Rege. Dar asta nu inseamna ca-i poate descalifica literar Marius Chivu.
O sa spuneti ca nu merita sa ne impiedicam de o biluta de muci care nici macar nu-si apartine. Rudimentul s-a scurs din fosele nazale ale unor batrani acriti si s-a lipit pe varful unei sageti ce reprezinta directia literara data de acesti ofticosi, care se impiedica de 40 de ani de talentul lui Fanus. Amuzant e ca micul Chivu fixeaza intalniri in posteritate, dar de la rendez-vous-ul dat de el vor lipsi pana si viermii care-l vor manca.