Un userist marcant – e așa de marcant încât am uitat cum îl cheamă și n-am nicio remușcare – s-a dus la Cotroceni, la negocierile pentru noul guvern, călare pe bicicletă. Și pe urmă s-a mirat că nu l-au lăsat paznicii să între în Palat. Paznicii au avut dreptate. Un progresist adevărat trebuie să vină pe bicicletă, în fustă și cu tricou decoltat.
N-aș avea nimic cu neomarxiștii dacă trecerea de la un stil de politică la alta n-ar fi prea brutală. Pesediștii reprezentau prostia cu cravată. Au umplut aparatul de Stat cu tâmpitozauri piloși, care nu pot câștiga un leu dacă le dai drumul pe stradă fără lonja de siguranță bugetofagă. Nici cei mai mari dușmani ai capitalismului nu puteau submina această „orânduire” (așa am învățat la școală – „orânduire”) cum au reușit românii, fără a-și propune așa ceva. După 30 de ani de capitalism, toată lumea de pe facebook a ajuns la concluzia că afacerea cea mai rentabilă e să te angajezi la Stat. Există și privințe în care eu sunt de acord cu useriștii. Ei cer ca amantele să fie concediate din ministere, primării, prefecturi. Au înaintat și o cifră:150.000 de amante. E cam mare. Chiar atâta activitate sexuală să fie într-o țară căreia îi moare la intrare orice inițiativă?
Până la urmă, vrând – nevrând, useriștii în fuste și pe biciclete ne vor deveni chiar simpatici. Și cu o boală te obișnuiești, iar neomarxiștii atei și fanatici sunt pojarul globalizării. O să spuneți că asta e lumea de azi. Nu, nu e. Plimbați-vă pe 1 ianuarie, la prânz, în jurul restaurantelor de lângă Opera din Viena. Să vedeți ce cucoane de 60 de ani ies de la concertul de anul nou! Ce haine de blană, ce bijuterii, ce maniere. Chiar și la fotbal mai vezi cucoane în haine de blană. Unde? În tribuna oficială de pe Santiago Bernabeu, când joacă Real Madrid. Dacă mergi pe bicicletă și cu echipament de concurs (de scandal) la o întâlnire cu șeful Statului nu înseamnă că ești dezinhibat, emancipat și cum mai vrei tu. Nu. Un asemenea comportament reprezintă o nouă formă de proletarizare a politicii.
Povestea cu bicicleta la Cotroceni m-a transportat cu gândul în trecutul recent. Doi, maximum trei ani. Andreea Esca, care e și ea o victimă a trendurilor, a scris pe un site „luați-vă bicicletele și veniți la evenimenimentul cutare, din Herăstrău!” Serios, cucoană? Ce măsură are șaua bicicletei dumneavoastră? E așa, cât o banchetă CFR, ca să încăpeți cu totul?