De cand s-au mai restrictionat etnobotanicele, astia mici si-au gasit o noua distractie. Zgarie capotele masinilor. „Generatia cu cheia de gat” a fost inlocuita cu „Generatia care-ti juleste masina cu cheia de la gat”. Capota a devenit un fel de Facebook.
Pe vremea mea, pe lunetele Daciilor prafuite citeai cate un „’uie Dinamo” sau „Spala-ma!”(scris cu cratima, ca se facea scoala pe bune), conturat cu degetul. Comunisti-comunisti, obsceni-obsceni, dar responsabili. Nu puneam in pericol nici avutul obstesc, nici bunurile cetateanului. Duminica, la Constanta, mi-a venit si mie randul sa primesc un mail pe capota. Un „P” adanc si lat de 30 de centimetri. M-am cam suparat, ca am masina noua. Cum nu luasem nimanui locul de parcare, banuiesc ca acel „P” era inceputul unui enunt ce-mi viza originile, dar autorul a fost intrerupt de aparitia unor turisti.
Mi-ar fi placut sa stiu ce masina are tatal inspiratului scriitor pe capote, ca sa-i raspund si eu, in cheie (si la propriu, si la figurat) turistica: „daca m-ar pune pe mine sa ma ocup de Litoral, as face plajele ca in Germania”. In fine, din telefon in telefon, am gasit un tinichigiu. N-avea chef sa rezolve cazul, ca-l terminase torpoarea, dar mi-a spus o poveste. „Un prieten si-a adus «de-afara» un Mertan alb si se lauda unui vecin, in fata blocului. Pe trotuarul de vizavi au trecut o gagica si un gagiu, care-si luau limba-n gura. Baietii au inceput cu glumele de autobaza. «’ute-o, ba!». Ala si-a vazut de treaba. N-a raspuns. Prietenarul meu si tovarasul lui au lasat masina in parcare si au plecat la combinatiile lor. Cand s-a intors, proprietarul a gasit pe capota un mesaj, scrijelit cu surubelnita: «Am ’utut-o!»”.