Paznicii de la Wimbledon au primit ordin sa-l opreasca pe Ilie Nastase. I se trage de la incidentul cu perechea aia de ugere din echipa de FED Cup a Marii Britanii. Vaaaaai, cata mitocanie! Asa se scrie despre o domnisoara? A naibii de Milka provocatoare!
Daca englezilor nu le place de Nastase, atunci propun sa li-l trimitem ofranda pe Pomohaci, preotul acuzat de relatii homosexuale. Du-te, Pomohaci, ca sa-i iei la umeri – craci! Am mai multe povesti cu englezii. Si frumoase, si nasoale. Pentru ca sunt impartial (sau echidistant sau deontolog sau nepartinitor – „imi partinesc poporul”, scria marele poet Gh. Pitut), astazi voi baga o istorioara nasoala. S-a petrecut la inceputul anilor 2000. Trebuia sa merg cu Dinamo la Manchester, inca se calatorea cu vize. Pentru presa, vizele nu erau o problema, redactiile aveau relatii bune cu ambasadele, inca de atunci aparusera „lingaii de clante de la ambasade”. De obicei, lasam pasaportul la birocratul echipei cu care urma sa plec si se rezolva fara sa fac nimic. Atunci, cu Manchester, nu m-am sincronizat cu nea birocratul, nu mai stiu exact din ce motiv, cert e ca m-am trambalat pe cont propriu la Ambasada. N-am intampinat nicio dificultate, am explicat mai sus de ce, am lasat pasaportul dimineata si l-am luat cu tot cu viza dupa-amiaza, dar am fost martor la o mizerie pe care nu o voi uita niciodata. Un cor de copilasi din Ardeal fusese invitat sa tina un concert in Anglia. Fetite si baietasi de 10 ani. Dupa ce i-au interogat ca pe delincventi, englezii le-au refuzat vizele. Cand m-am intors sa-mi iau pasaportul, copilasii se duceau tristi spre autobuzul cu care venisera. Eu par asa mai bestie, dar m-a busit plansul. Englezii nu s-au marginit sa-i umileasca, sa le refuze vizele! Le-au murdarit si pasapoartele. Au aplicat o stampila cu „Nu se aproba”, ca sa se uite la ei ca la niste infractori si vamesul bulgar sau turc.
Am ajuns la Manchester. Stadion impresionant, echipa excelenta. Dar mai bine i-ar fi spus Manchester Igrasie. Orasul seamana cu un maidanez ud. Nu trebuie sa ploua ca sa ai senzatia ca se prelinge neincetat o zeama jegoasa din ziduri. Mergi pe strazile din Manchester si ti se pare ca ti-ai bagat capul la subtioara unui miner.
P.S. Fara legatura cu englezii, un citat din Tolontan. „DNA e curajoasa, independenta si determinata pe cat suntem si noi. Inclusiv nemultumirile si lipsa de incredere au nevoie de un raspuns deschis. Multi dintre critici sunt onesti si dezinteresati. Toti impreuna dau forta DNA. Singura nu exista”. Buhahaaaaa, elogiul represiunii! Cartile despre eroii (securistii) care ii fugareau pe banditii din munti (partizanii, rezistenta din munti) erau seminte de dovleac pe langa textele apologetice ale domnului Tolontan.