La mijlocul lui ianuarie e ziua lui Eminescu. Instrainat in timpul vietii, traficat dupa moarte. Bulevardele si casele de cultura Eminescu nu ma intereseaza. Cand romanii trec zilnic cu masina peste tine sau intra in cladirile care-ti poarta numele ca sa faca nunti cu manele — atunci metafizica si metrul antic se duc in „neamul nevoii”, injuratura preferata a lui Eminescu. Nici Eminescu pervertit de manuale nu ma atinge. Eminescu al meu e in doua statui. Cea din fata Ateneului Roman, a lui Gh. D. Anghel si pe Faleza din Constanta, in bustul de bronz al lui Oscar Han.
Despre statuia de la Ateneu, scriitorul T.O. Bobe a exprimat, intr-un numar celebru al revistei „Dilema”, urmatoarea parere: „Ma intreb cum sa nu razi in fata unui Eminescu nud si cum sa nu-ti inchipui instantaneu figurile altor scriitori in aceeasi ipostaza. Ganditi-va la Maiorescu avand un stergar in jurul soldurilor, la Caragiale camuflandu-si Doamne iarta-ma cu palaria, la Hortensia Papadat-Bengescu in costum de baie, la Sadoveanu cu suncile revarsate peste snurul boxerilor. Si totusi, in fata Ateneului nimeni nu hohoteste”. Credeti ca m-am revoltat cand am citit? M-am amuzat, recunosc. E observatia omului. Totusi, bai, Bobe, lasa statuia lui Eminescu de la Ateneu macar pentru faptul ca un eretic cu pecete al literaturii romane, Geo Bogza, se ducea acolo an de an, pe 15 ianuarie, si depunea flori!
Iar pe faleza din Constanta, Eminescu se afla pe singura lui proprietate din Romania. E un loc atat de potrivit pentru el — in stanga, Farul genovez, in spate, la cateva sute de metri, hotel D’Angleterre (ma rog, acum se cheama „Intim” si e o ruina), unde a locuit 10 zile, in 1882, iar in fata, loja de diamante si cupru a valurilor — incat poetul nici nu mai are nevoie de sentimentele si de scalambaielile noastre. In 2011, bustul lui Eminescu de pe Faleza a fost vandalizat.