1. Eminescu, 15 ianuarie. Ar fi trebuit să scriu chestiile astea ieri, dar nu-i o problemă. Eminescu e atemporal și la evidența populației. E greu și de localizat. USR l-a anticipat când a făcut cărțile alea de identitate fără adresă. Se spune că tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, ar fi scris pe o carte religioasă că poetul s-a născut pe 20 decembrie 1949.
2. Eminescu a fost cel mai frumos cadou pentru bacalaureatul generației mele. Am dat bacul în 1989. 100 de ani de la moarte. Era clar că subiectul va fi Eminescu.
3. Înstrăinat în timpul vieții, traficat după moarte. Bulevardele și casele de cultură Eminescu nu mă interesează. Când românii trec zilnic cu mașina peste tine sau intră in casele de cultură care îți poartă numele ca să facă nunți și botezuri – atunci metafizica și metrul antic se duc ”în neamul nevoii”, înjurătura preferată a lui Eminescu. Nici Eminescu pervertit de manuale nu mă atrage. Am mai scris că, pentru mine, Eminescu e în două statui. Cea din fața Ateneului Român, a lui Gh.D. Anghel, și pe Faleza din Constanța, în bustul de bronz al lui Oscar Han. Și ce mai înseamnă azi statuile? Vine câte un progresist, vandalizează o statuie de Michelangelo și nu i se întâmplă nimic. Cred că peste zece ani vom avea graffiti la Luvru.
4. Nu m-aș mira să auzim la emisiunea de tefeleală ”România, te iubesc!” că Eminescu a fost primul mafiot forestier. ”Codrule, codruțule!” a aruncat-o la vrăjeală, într-o poezie, ca să-și facă intrarea. După ce s-a văzut șmecher ca Robin Hood, Eminescu a cerut ”ci-mi împletiți un pat din tinere ramuri.” Era pe felie cu IKEA.
5. ”Să-i împarți în două cete, în smintiți și în mișei.” În versul ăsta a anticipat mișcările stradale. Smintiți sunt ăia care urlă gratis pentru flecuștețele anticorupție, iar mișeii sunt oengiștii care au luat bani neimpozitați ca să inventeze hoți.
6. La o altă aniversare, neomarxiștii atei au fost mai tari decât Iisus. Au relații mari. La Bruxelles. L-au înviat pe Eminescu. ”La mulți ani, Mihai!”, i-a urat useristul Iulian Bulai. Domnul Bulai e prietenul intim al poetului. A fost și pila lui în Comisia de Cultură a Parlamentului.
7. Până acum ne-am jucat. Distracția începe la punctul opt. Sunteți pregătiți?
8. În urmă cu niște ani, omul de știință și umor involuntar pe nume Cristian Tudor Popescu a elucubrat că Eminescu era ateu, argumentând cu niște versuri din ”Împărat și proletar”. Singura poezie de Eminescu predată pe vremea lui Stalin. Ăsta e nivelul tenismanului în gecuță de fochist. Chelileo Chelilei e la mintea Emiliei Șercan. Versurile erau ”Religia, o frază de dânșii inventată/ Cu a ei putere să vă aplece în jug.” În ”Împărat și proletar” sunt trei personaje. Împăratul, Proletarul și Poetul. Beleaua e că eruditul ozenist Popescu le-a confundat, atribuind Poetului discursul Proletarului. Istorioara a avut ecou în lumea literară. Criticii au râs de s-au stricat. Unii pe blat, fiindcă le era teamă de intelectualul CTP, alții pe față. Alex Ștefănescu a strecurat întâmplarea într-o carte.
