Nationala Romaniei a zburat spre Finlanda cu un deltaplan inchiriat de la o firma low cost. Si la low cost, ca la low cost! Jucatorii au stat ca sardelele si n-au primit o banana tot drumul. Au mancat napolitane din punga.
Dar pana la urma, de ce sa ne suparam? Aurel Vlaicu avea timp sa se regaleze cu tacamuri? Ce pretentii sa ai de la Ciurli Burli? Asa isi inchipuie el ca face economie. A plecat echipa satului in tabara. In timpul acrobatiei aeriene, bolsevicul updatat a fost tratat precum securistul care insotea formatiile de trosbal inainte de Revolutie. Cand Mitrea Cocor cu wireless trecea pe culoar, jucatorii se holbau pe hublou, iar Piturca si secunzii erau teribil de prinsi in discutii confidentiale. In consecinta, Ciurli Burli s-a intretinut doar cu Chivorchian si cu un nene, Auras Brasoveanu, care e in Comitetul Executiv, dar eu n-am auzit de el. Pacat ca nu l-au luat si pe antrenorache de juniori Doru Isac, un tip consecvent. Baiatul cu dosar bun nu se pricepe la fotbal, dar nici nu se uita la meciuri.
Aventurile au continuat si dupa ce s-a incheiat plutirea pe aripile suspiciunii reciproce. La Helsinki, echipa nationala a Romaniei a fost intampinata excelent. In semn de solidaritate cu fanfara, care lipsea, s-a remarcat printr-o organizare de CAP si firma partenera a FRF. Autocarul care trebuia sa faca transferul delegatiei noastre la hotel a venit cu mare promptitudine, adica a intarziat doar o jumatate de ora. Lui Ciurli Burli ii place turismul, dar si in acest domeniu se comporta ca un amator. Cand joci doua meciuri internationale – unul acasa, altul in deplasare – in trei zile, fiecare minut conteaza. Dupa ce ca n-avem fotbalisti de clasa, mai vin si politrucii sa inlocuiasca odihna si recuperarea cu oboseala si nervii.