1. Aia cu ”pleava societății” a fost o mare tâmpenie. Nu poți să jignești așa două milioane de alegători și se mai strângeau lejer vreo trei milioane în turul doi. Dar și acei oameni, cu nimic mai răi sau mai buni decât ceilalți, ar trebui să spună ”insistăm cu Georgescu pentru că nu-i mai suportăm pe pesediști și pe peneliști” Și pe useriști, pe care eu îi făceam ”parțial eclozați”, dar au crescut. Ne terorizează de zece ani. De la Colectiv încoace, ca să fie clar. Spuneți, doamnelor și domnilor, că nu vă place de Ciolacu și de Lasconi! Și e perfect. Dar nu spuneți că vă place de Georgescu, fiindcă n-are ce să vă placă la Decebal în blugi roșii.
2. Cine era Georgescu în luna septembrie? Nimeni. În duminica primului tur, la ora 21, Antena 3 Comedy îl dădea pe Georgescu sub Geoană și Ciucă. Lasconi și Ciolacu, Nicușor Dan și Crin Antonescu, Bolojan și securiștii ar trebui să se uite să nu mai apară un ”escu” pe sub sondaje, fiindcă lumea nu îi mai suportă. Și e bine că au relații la U.E. România trebuie să fie cu Parisul, Berlinul și Londra, nu neapărat cu Bruxelles. Dar deja relațiile lor sunt prea mici.
3. Americanii nici nu ne iubesc, nici nu ne-au trădat în 1945 și e aiurea să spunem că ne vor trăda acum. În aprilie 1944 au bombardat Bucureștiul aliat cu Hitler și în februarie 1945, după zece luni, la Ialta, ați fi vrut să adore Bucureștiul dat cu Stalin? La sfârșitul lui august 1944 ne-a bombardat și boul ăla de Hitler, ca să fie lucrarea completă. Americanilor le pasă de noi cum îmi pasă mie de Honduras sau Laos și e normal să fie așa, că n-am jucat baseball și n-am mâncat popcorn la găleată împreună. Dar e jenant că România nu are, de dragul majusculei ”U” (Ucraina – Ursula – USR), niciun oficial al Statului care să fie măcar ascultat, nu să convingă, la Moscova și Washington. Germania și Franța încearcă să se fofileze, iar noi ne întrebăm dacă trebuie să trimitem trupe în Ucraina. Răspunsul logic era ”nu” înainte să se pună întrebarea. Românii nu se ajută între frați de aceeași mamă și de același tată. Se mai și ceartă frățiorul cu surioara, de față cu părinții și cumnații, pentru bani, dar îi ajutăm pe ”frații” care trăiesc în lux la Năvodari. De trei ani. Un lux pe care 80% dintre români nu și-l permit o săptămână pe vară.
4. Societatea e atât de isterizată încât nu mai ai voie să zici ”dacă nu suport USR nu înseamnă că accept enormitățile lui Georgescu.” Useriștilor n-ai ce să le faci. Și ei sunt, din păcate, ai noștri. Dar e simplu să spui ”gata, mă, cu Zelenski!” și ”gata, mă, cu Sarmisegetuza și preotesele hapciupaliticului Georgescu!”
5. Europei încă îi e bine. Spre deosebire de politicienii noștri, pe care nu îi bagă nimeni în seamă, Macron a știut să discute (și) relaxat cu Trump. Nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla când viitorul președinte al Franței va fi unul născut la Marsilia, cu 16 frați de aceeași mamă și tată la Paris. Și 12 frați, doar dinspre tată, în Germania.