Dupa ce Viitorul Constanta a umilit, chiar in „Groapa”, „colhozul asezat intre un spital si un circ” (mie imi apartine expresia, desi ziaricii ii citeaza pe altii), Dinamo ar trebui sa-si schimbe numele oxidat in FC Trecutul.
Ar trebui, dar nu se potriveste, pentru ca trecutul este glorios — semifinala de CCE, in ’84, semifinala de Cupa Cupelor, in ’90, patru Ghete de Aur, dintre care una, prima, a fost castigata (aproape) pe bune. Cand am scris glorios, am eliminat din calcul militia. Pentru mine, Piti Varga si Dumitrache, Dinu si Lucescu, Orac si Raducioiu reprezinta fotbalisti si antrenori mari, legatura lor cu sistemul opresiv fiind pretul care se cerea achitat, in epoca. Acum, Dinamo este un low-cost patronat si condus de un afacerist de partid si de un securist statut. Culmea e ca Negoita si Anghelache au si conflicte pe teme care le sunt straine — „io aduc jucatori, ba io, ba io!”. Impotriva admirabilei echipei pe care Hagi o antreneaza (stiu eu ce zic!) si o tine din banii castigati de el ca fotbalist, Dinamo a pierdut pe mana, de fapt, pe gioalele unui fotbalagiu transferat de Anghelache din Divizia C. Nu cunosc numele baiatului si nu vreau sa-l aflu, fiindca nu-i el vinovat ca a purtat un tricou greu. Singurele transferuri pe care Anghelache le-ar putea intermedia din comunism in UE sunt cateva microfoane stricate, dar care pastreaza fosnet kaghebist. Alternativele propuse de Negoita se developeaza la fel de seducator. Cautatorii lui de talente sunt trei carciumari din Centrul Vechi. Sistemul 4-4-2 inseamna, pentru acesti tejghetari, patru ciorbe, patru saramuri si doua parjoale de saptamana trecuta.
La final, am o intrebare, chiar doua, pentru zdrentele de ziarici: si meciul asta a fost aranjat? Face Hagi blaturi, nu-i asa, nesimporcilor?