Presa vorbeste despre noi aliante in politica romaneasca. Piedone-PDL, in ziarul nostru, Voiculescu-Duda, in altele. Aceste tangouri par amuzante doar daca uitam de Ponta si Antonescu, siamezii caraghioslacului. Daca Duda a devenit Principe, poate fi si Voiculescu monarhist.
In astfel de situatii, un regalist ca mine ajunge sa le mai dea dreptate si republicanilor. N-am fost de acord, imediat dupa revolutie, cu electoratul masiv al lui Iliescu Ion, care sustinea ca Regele e batran. Va implini in curand 90 de ani si le-a supravietuit multor detractori mai tineri. In ’90, am ratat singura sansa extraordinara a Romaniei: Ratiu presedinte si se intorcea Regele. Iarasi nu prea sunt de acord, de fapt, nu ma intereseaza problema, cu domnii care-l ataca pe Rege pentru ce i s-a intamplat lui Ion Antonescu. Nu mi-am ascuns niciodata aversiunea fata de armata si stiu ca-mi voi lua multe injuraturi, insa nu voi sta sa judec un Rege pentru ca a arestat un apevist. Scuze, dar, pentru mine, un Maresal e un fel de maior mai smecherit, la fel cum un presedinte de republica e un sef de CAP mai mare. Ce n-am inteles, insa, e cum a acceptat Regele un ginere ca Duda. L-a mai pus sa reprezinte si Casa Regala.
Sigur ca Duda n-ar avea nici a zecea parte din puterea unui presedinte, sigur ca n-ar putea face mai mult rau Romaniei decat Iliescu Ion, dar dintr-un carator de tava pe scena scoti maximum un majordom, nu un Principe.