Președintele Ungariei l-a decorat pe istoricul – demitizator Lucian Boia. În 1990, Uniunea Sovietică a fost mai sobră. Nu l-a decorat pe generalul Nicolae Militaru.
Orice decorație devine o obligație, domnule Boia! Trebuie să continuați. Când cineva ia un premiu, nu-l poate vorbi de rău pe cel care l-a premiat. Dar Securitatea nu vă decorează, domnule Boia? Conform documentelor apărute în presă, ați avut o colaborare mănoasă cu Securitatea. Demitizati și Securitatea, domnule Boia! Totuși, aveți grijă, pentru că Securitatea nu mai e aia din anii ’50. Securitatea s-a “updatat.” Dacă Pantiușa Bodnarenko ar fi trăit azi, ar fi fost în stare să-i îmbrace pe defectori în blugi strâmți, cu panoramă la gleznele goale și să le taie tendoanele.
Domnule Boia, ce părere o avea Liiceanu, editorul dumneavoastră, despre faptul că ați colaborat cu Securitatea? Dumnealui a scris și o ditamai cartea (418 de pagini) dedicată unui colaborator al Securității. În cărămida “Dragul meu turnător”, Liiceanu (aproape că) se bucură că sifonarul lui, un activist cultural trecut de 80 de ani, a fost castrat. La propriu. Castrat medical. Interesant e că și Boia a publicat, la “Humanitas”, o carte despre un turnător. E vorba despre “Dosarele secrete ale agentului Anton”, în care demitizatorul Boia devastează un intelectual de talia lui Petru Comarnescu – animatorul Generației Criterion (Eliade, Cioran). Caractere de bronz, numai caractere de bronz în preajma domnului Liiceanu.
Lucian Boia, stegarul din ultimii ani ai “Humanitas”, i-a rezolvat pe toți, de la Eminescu la voievozi. Ghinionul acestui Iorga distructiv a fost, cum scriam, că “s-a spart” Securitatea. Potrivit materialelor – cu documente din arhive, cu tot – Boia ar fi fost “apologet al naționalism – socialismului ceaușist”, “brigadier al Securității” și “escortă pentru cercetătorii occidentali”, adică un fel de șerpaș care îi deturna. Ce ghinion, domnule Liiceanu! Să înjuri 30 de ani Securitatea și să ai o unealtă a ei ca stegar.
Eu sunt curios pe cine a votat domnul Boia. Din ce scrie, se cam simte cerneala (scuze, tastatura) idealistilor din USR Plus. Idealiști, ca domnul Boia, alianță de idealiști. Moise Guran s-a declarat idealist. Cu asta se ocupă presa economică, unde a excelat Moise, cu idealismul. Iar înduioșătorul Vlad Voiculescu (e candid doar din punct de vedere cultural, fiindcă economic se mișcă bine) a înghițit, ca un gâscan, harneala lui Moise și a spus “mai suntem câțiva idealiști pe aici, prin Alianța USR Plus.”
Idealism ați vrut, cu idealismul defilăm! În romanul “Cimitirul Buna – Vestire”, Tudor Arghezi descrie un politician care “se înfierbântă la tribună pentru un mare <<ideal>>. Ai vrea să strigi <<pîrț>>, nu cu gura, cu organul competent, răspuns mai puțin pornografic decât pateticul strigăt al oratorului.” Uuuuu, dar să vină și sculptorii, ca să-i bage în eternitate pe liderii USR Plus! Am și titlul lucrării. “Grup statuar de polistiren imitând marmura”